Existenţa unei multitudini de tipuri de termeni face necesară încercarea de clasificarea a acestora. Cele mai evidente criterii de clasificare sunt chiar intensiunea şi extensiunea termenilor. Din punct de vedere intensional termenii sunt:
Termeni absoluţi sau termeni relativi
Un termen este absolut numai dacă se aplică obiectelor din extensiunile lor considerate izolat (planetă, obiect, culoare, zăpadă etc.).
În cazul în care termenul desemnează o relaţie ce se stabileşte între două sau mai multe obiecte, atunci termenul este relativ (unchiul meu, mai mare decât, soţ – soţie, sinonim, gen – specie etc.).
Termeni abstracţi sau termeni concreţi
Un termen este abstract numai dacă el desemnează însuşiri, proprietăţi sau relaţii ca elemente de sine stătătoare, independente de obiectele cărora le revin aceste însuşiri (frumuseţe, răutate, roşeaţă, claritate etc.).
În măsura în care termenul desemnează obiecte, însuşiri sau proprietăţi caracteristice acestora, relaţii între obiecte, se consideră că este concret (număr, om, generos, frumos, roşu etc.).
Termeni pozitivi sau termeni negativi
Un termen este pozitiv numai în măsura în care indică prezenţa anumitor însuşiri (coerent, prietenos, moral, monedă, preşedinte etc.).
În cazul în care se indică absenţa unor proprietăţi, termenul este negativ (incorect, orb, imoral, şchiop etc.).
Termeni simpli sau termeni compuşi
În cadrul unui sistem de discurs, un termen este simplu numai dacă deţine rolul de noţiune primară (autoturism, manual, propoziţie, punct etc.).
În baza acestor noţiuni primare sunt derivate alte noţiuni, respectiv termeni compuşi (autoturism de teren, manual de logică, propoziţie cognitivă etc.).