Slujbele bisericeşti
Slujbele bisericeşti sunt acele rânduieli sau forme de rugăciune, prin care comunitatea credincioşilor aduce lui Dumnezeu laudă, cinste şi mulţumire şi prin care şi obţine de la El harul şi ajutorul Său.
Cultul
Formele prin care omul întreţine relaţia cu Dumnezeu poartă numele de cult.
Cultul particular, Cultul public
Cultul este particular (când se roagă credinciosul singur) şi public (săvârşit de slujitorii ce primesc harul divin prin hirotonie: diacon, preot, episcop).
Cultul divin public se săvârşeşte în mijlocul credincioşilor şi împreună cu ei. El nu se săvârşeşte la întâmplare, ci după o rânduială precisă – după tipic – cu lucrări şi la momente potrivite.
Timpul
Din punctul de vedere al timpului când se săvârşesc, unele slujbe au perioade precise (cele şapte laude, rugăciunea de dimineaţă, din timpul mesei, de seară), altele la diferite momente din viaţa credinciosului (Sfintele Taine şi ierurgiile).
Locul
În ceea ce priveşte locul, unele slujbe se săvârşesc numai în Biserică (Sfânta Liturghie şi de obicei Sfintele Taine), altele în diferite locuri (casele credincioşilor, cimitire, pe câmp etc.), mai ales când scopul lor este sfinţirea şi binecuvântarea (ierurgiile).
Scopul
Din punctul de vedere al scopului lor, unele slujbe sunt săvârşite pentru lauda lui Dumnezeu (cele şapte laude), iar altele în vederea împărtăşirii harului lui Dumnezeu (Sfintele Taine şi ierurgiile).
Cea mai importantă slujbă a Bisericii este Sfânta Liturghie. În cadrul ei credincioşii se unesc cu Hristos prin împărtăşirea cu Însuşi Trupul şi Sângele Mântuitorului.