Prejudecăţi în ceea ce îi priveşte pe întreprinzători
– Te naşti întreprinzător, nu poţi învăţa să devii întreprinzător
– Întreprinzătorul este om de acţiune, acţionează în funcţie de împrejurări, nu pierde timpul anticipând, planificând, elaborând planuri de afaceri.
– Întreprinzătorul are nevoie doar de intuiţie, fler, talent.
– Întreprinzătorul are nevoie doar de noroc.
– Întreprinzătorul are nevoie doar de bani.
– Întreprinzătorii sunt indivizi cărora le place riscul.
– Întreprinzătorii sunt persoane independente, care nu au şefi cărora să li se subordoneze, care dispun de persoana lor şi de timpul lor.
– Întreprinzătorii nu urmăresc decât să câştige bani.
Reuşita în afaceri
Reuşita în afaceri nu este un apanaj al întreprinzătorilor de pe alte meleaguri, ci la fel de bine acest lucru s-a întâmplat, se întâmplă şi se va întâmpla în România. Exemple în acest sens sunt deosebit de numeroase, chiar dacă nu au statutul unor vedete.
Oricare dintre ei ar fi luat în calcul, este evident că la baza reuşitei lor au stat câteva caracteristici de personalitate care i-au împins tot mai departe în realizarea aspiraţiilor sau visurilor. Fiecare sfidează, într-un fel, prejudecăţile răspândite despre întreprinzători, despre calităţile lor sau despre viaţa lor.
Mai mult, obţinerea succesului la un moment dat nu înseamnă că s-a descoperit „reţeta” infailibilă, ci doar asumarea cu o şi mai mare hotărâre a responsabilităţilor ce le revin. Dincolo de propria persoană, de banii şi timpul investiţi, este vorba de oameni care depind într-un fel sau altul de această reuşită şi de menţinerea sa. „Menţinerea în top” este, de altfel şi după cum o recunosc majoritatea întreprinzătorilor de succes, provocarea cea mai intensă, iar, totodată, dificultatea cea mai mare. După cum se spune, „nu este greu să reuşeşti, ci să continui”.
Cine poate ajuta într-un astfel de context întreprinzătorul? În primul rând el însuşi, respectiv efortul permanent de dezvoltare personală (necesitatea dezvoltării este de altfel o banalitate în domeniul economic, cunoscut fiind că cel mai adesea absenţa dezvoltării înseamnă regres). Toţi trebuie să învăţăm şi asta include că trebuie să învăţăm de la cine să învăţăm, la fel cum trebuie să învăţăm ce să învăţăm. Autodezvoltarea trebuie să fie una din priorităţile oricărui întreprinzător şi, totodată, trebuie să se ţină cont că întreprinzătorii învăţa de la alţi întreprinzători, la fel cum asistentele învăţa de la alte asistente, managerii de la alţi manageri, pianiştii de la alţi pianişti etc.
O astfel de abordare a lucrurilor este cu atât mai imperioasă cu cât obţinerea succesului înseamnă simultan creştere a firmei, creştere a numărului de salariaţi, creştere a numărului de clienţi etc. Însă o firmă cu 200 de salariaţi se conduce altfel decât o firmă cu 20 de salariaţi. Unei astfel de diferenţe i se datorează faptul că multe dintre afacerile care la un moment dat erau înfloritoare atunci când au crescut în dimensiuni au ajuns cu rapiditate la faliment, ceea ce părea la un moment dat un succes dovendindu-se un eşec.
Totul depinde într-un fel de noi şi de ceea ce dorim să facem cu propria noastră persoană. Probabil acesta este principiul de aur al oricărui întreprinzător de succes.