Inteligenţa – Capacităţi
Inteligenţa este o calitate specifică a organizării mentale a omului, concretizată în capacităţile (M. Golu):
– de disociere-corelare-sistematizare-generalizare a proprietăţilor semnificative ale obiectelor (fenomenelor) din lumea externă şi a relaţiilor dintre acestea
– de a face faţă diverselor situaţii problematice noi, imprevizibile
– de a adopta decizii optime în situaţiile alternative, prin aplicarea unor criterii şi teste de eficienţă, adevăr etc.
– de a restructura şi adecva „din mers” desfăşurarea comportamentului (respectiv activităţii) la logica desfăşurării evenimentelor în plan obiectiv, extern
– de a organiza şi transforma în plan subiectiv intern situaţiile externe şi de a elabora modele ideale pentru intervenţia practică în realitate
– de a crea şi alege mijloacele adecvate scopului stabilit
– de a anticipa rezultatele unor transformări (în plan intern-ideal sau în plan extern-practic)
– de a opera cu sisteme de semne, simboluri şi semnale în comunicarea cu cei din jur şi în reglarea propriei conduite
– de a realiza sucesiuni logice (şi legice) în câmpul unor evenimente haotice sau aleatoare şi de a sesiza inadvertenţe, lacune sau absurdităţi în teste verbale sau nonverbale, în situaţii problematice date spre rezolvare
– de a se raporta distinct şi specific la diferite laturi ale realităţii sau la una şi aceeaşi latură în contexte diferite.
Definiţia inteligenţei
Deşi au fost formulate în jur de 400 de definiţii, după cum ne spune psihologul american J. Guilford, trebuie să facem efortul de a găsi ceea ce este esenţial pentru comportamentul inteligent.
Inteligenţa este dimensiunea personalităţii ce favorizează adaptarea conduitei intelectuale, practice sau sociale la situaţii noi.
O asemenea definiţie pune accentul mai ales pe finalitatea inteligenţei şi anume adaptarea la situaţii noi.