Mişcarea ideologico-plitică şi cultural-literară a românilor din Transilvania, cunoscută sub numele de Şcoala Ardeleană, care l-a avut ca precursor pe episcopul Ioan Inocenţiu Micu-Klein, a grupat în jurul ei numeroşi intelectuali: istorici, preoţi, lingvişti, pedagogi, moralişti, poeţi etc.
Cei mai importanţi reprezentanţi ai Şcolii Ardelene sunt Gheorghe Şincai, Samuil Micu, Petru Maior şi Ion Budai-Deleanu. Toţi patru, numiţi corifeii Şcolii Ardelene, prin apartenenţa la Biserică Unită (greco-catolică, înfiinţată în anul 1700) au avut posibilitatea să facă studii superioare la Viena sau Roma şi au continuat ideile cronicarilor cu privire la originea latină a limbii române şi la romanitatea românilor.
Prin scrierile lor istorice, reprezentanţii Şcolii Ardelene se situează pe linia tradiţiei umaniste, fructificând informaţii furnizate de vechile cronici şi dezvoltând tezele fundamentale cu privire la romanitatea, unitatea şi continuitatea poporului român.
În domeniul lingvistic, iluminiştii au preluat de la umanişti ideea latinităţii limbii române. După ce umaniştii au pus-o în evidenţă prin mijloacele etimologiei, iluminiştii vor aduce în discuţie elementele de natură fonetică şi gramaticală. Dacă umaniştii văzuseră în latinitate dovada incontestabilă a romanităţii popurului român, cărturarii Şcolii Ardelene vor considera latinitatea ca un motiv esenţial pentru cultivarea limbii. Principalele mijloace au fost considerate gramaticile şi dicţionarele.
Cele mai importante lucrări istorice ale iluminiştilor transilvăneni sunt: Hronica românilor şi a mai multor neamuri de Gheorghe Şincai, Istoria pentru începutul românilor în Dachia de Petru Maior şi Istoria şi lucrurile şi întâmplările românilor de Samuil Micu.
Pe tărâm filologic, sunt de remarcat: Disertaţie pentru începutul limbii române de Petru Maior, Elementa linguæ daco-romanæ sive valachicæ de Samuil Micu şi Gheorghe Şincai şi Lesiconul românesc-latinesc-unguresc-nemţesc, operă care sintetizează eforturile unei întregi generaţii, la desăvârşirea căreia rolul decisiv l-a avut Petru Maior.
Şcoala ardeleană a creat şi un climat favorabil literaturii. Epopeea Ţiganiada de Ion Budai-Deleanu realizează o sinteză artistică a ideilor iluministe ale epocii.