Existenţa unei multitudini de tipuri de termeni face necesară încercarea de clasificarea a acestora. Cele mai evidente criterii de clasificare sunt chiar intensiunea şi extensiunea termenilor. Din punct de vedere extensional termenii sunt:
Termeni vizi sau termeni nevizi
Un termen este vid numai dacă extensiunea sa nu conţine niciun obiect (logic vizi: cel mai mare număr prim, pătrat rotund, infractor nevinovat etc.; factual vizi: centaur, sirenă, balaur cu şapte capete etc.).
În caz contrar, termenul este nevid (cal, caiet, sincer, frumos etc.).
Termeni singulari sau termeni generali
Un termen este singular numai dacă el se referă (este predicabil) doar la un singur obiect (extensiunea termenului este constituită dintr-un singur obiect: Liceul Teoretic „I.C. Brătianu” Haţeg, Organizaţia Naţiunilor Unite, Mihai Eminescu, Franţa, autorul „Amintirilor din copilărie” etc.).
Dacă extensiunea termenului conţine cel puţin două obiecte, atunci termenul este general (oraş, carte, creion, pădure, televizor, gumă de şters etc.).
Termeni colectivi sau termeni distributivi
Un termen este colectiv numai dacă obiectele din extensiunea sa sunt colecţii de obiecte, aşa încât proprietăţile ce revin colecţiei nu revin şi fiecărui membru al colecţiei (armată, pădure, bibliotecă etc.).
În măsura în care fiecare caracteristică din intensiunea termenului revine fiecărui obiect din extensiune, termenul este distributiv (pom, mamifer, cană, plăcere etc.)
Termeni vagi sau termeni precişi
Un termen este vag numai dacă nu se poate decide cu certitudine pentru orice obiect dacă face parte sau nu din extensiunea termenului (tânăr, frumos, bun etc.).
În cazul în care există posibilitatea deciziei pentru orice obiect, atunci termenul este precis (pătrat, fotografie, perete etc.).