I. Cifrele romane
Civilizația antică romană folosea pentru scrierea numerelor 7 simboluri preluate din alfabetul latin.
1) I – unus – 1;
2) V – quinque – 5;
3) X – decem – 10;
4) L – quinquaginta – 50;
5) C – centum – 100;
6) D – quingenti – 500;
7) M – mille – 1000.
II. Reguli de scriere a numerelor romane
Scrierea se face de la stânga la dreapta.
1. Simbolurile
a) I, X, C – pot fi consecutive şi se pot repeta de maximum trei ori;
b) V, L, D – se pot utiliza doar o dată.
2. Adunarea
Orice semn pus la dreapta altuia de valoare mai mare sau egală cu el, se adună.
Exemple:
a) XX = 10 + 10;
b) XII = 10 + 1 + 1.
3. Scăderea
Dacă un simbol mic se află în faţa unui simbol mare, atunci cel mic se scade din cel mare.
* În faţa unui simbol mare se poate afla doar un singur simbol cu valoare mai mică.
Exemple:
a) IX = 10 – 1;
b) XCII = 100 – 10 + 2.
III. Scrierea prin divizarea numărului
Cel mai simplu mod de a scrie cifre romane se poate face prin divizarea numărului în mii, sute, zeci şi unităţi.
Exemplu:
a) 2351 => 2000 = MM, 300 = CCC, 50 = L, 1 = I => MMCCCLI.
IV. Exemple de transformare a numerelor
1. Din numere arabe în numere romane
a) 35 = XXXV <= 30 = XXX, 5 = V;
b) 123 = CXXIII <= 100 = C, 20 = XX, 3 = III;
c) 257 = CCLVII <= 200 = CC, 50 = L, 7 = VII;
d) 369 = CCCLXIX <= 300 = CCC, 60 = LX, 9 = IX;
e) 525 = DXXV <= 500 = D, 20 = XX, 5 = V;
f) 832 = DCCCXXXII <= 800 = DCCC, 30 = XXX, 2 = II;
g) 1235 = MCCXXXV <= 1000 = M, 200 = CC, 30 = XXX, 5 = V;
h) 2569 = MMDLXIX <= 2000 = MM, 500 = D, 60 = LX, 9 = IX.
2. Din numere romane în numere arabe
a) LXXXIII = 83 <= LXXX = 80, III = 3;
b) CCLIV = 254 <= CC = 200, L = 50, IV = 4;
c) DCLIX = 659 <= DC = 600, L = 50, IX = 9;
d) MCCCLVII = 1357 <= M = 1000, CCC = 300, L = 50, VII = 7;
e) MMCMLIII = 2953 <= MM = 2000, CM = 900, L = 50, III = 3;
f) MMMCMXCIX = 3999 <= MMM = 3000, CM = 900, XC = 90, IX = 9.
VI. Exemple de transformare a numerelor romane foarte mari
a) 5432 = (V)CDXXXII <= 5000 = (V), 400 = CD, 30 = XXX, 2 = II;
b) 9584 = M(X)DLXXXIV <= 9000 = M(X), 500 = D, 80 = LXXX, 4 = IV;
c) 14459 = (X)M(V)CDLIX <= 10000 = (X), 4000 = M(V), 400 = CD, 50 = L, 9 = IX;
d) M(V)DLXIII = 4563 <= M(V) = 4000, D = 500, LX = 60, III = 3;
e) (X)(X)(V)DCXLIII = 25643 <= (X)(X) = 20000, (V) = 5000, DC = 600, XL = 40, III = 3.
V. Despre numerele romane
1. Cifra zero şi numerele negative
În numerologia romană nu exista cifra zero.
Nu existau de asemenea numere negative.
2. Simbolul IIII
Până în secolul al XIX-lea, pentru cifra 4 se folosea în special simbolul IIII.
Forma actuală IV s-a fixat numai după apariția cărților tipărite.
3. Numărul maxim
La început, numărul maxim ce putea fi scris era 3999, adică MMMCMXCIX.
Ulterior numerele mari (> 3999, 10000, 50000, 1000000 etc.) erau scrise utilizând simboluri cu o bară deasupra sau între două bare verticale, pentru a indica multiplicarea cu 1000.
4. Evitarea confuziilor la numerele romane mari
Pentru evitarea confuziilor se pot utiliza parantezele ( ) astfel:
a) 5000 = (V) <= cinci mii;
b) 10000 = (X) <= zece mii (deciens mille);
c) 50000 = (L) <= cincizeci de mii;
d) 100000 = (C) <= o sută de mii (centiens mille);
e) 500000 = (D) <= cinci sute de mii;
f) 1000000 = (M) <= o mie de mii, un milion (milliens mille).
VI. Utilizarea modernă a numerelor romane
1. La ce se folosesc numerele romane
Numerele şi cifrele romane se folosesc ocazional pentru:
a) sugerarea importanței unui subiect;
b) sugerarea eternităţii unui subiect;
c) clarificarea unui subiect etc.
2. Exemple de utilizare modernă a numerelor romane
a) secolul al XX-lea, mileniul al III-lea;
b) Elisabeta a II-a, Ludovic al XIII-lea;
c) volumul al II-lea, al V-lea postulat;
d) al II-lea Război Mondial;
e) Legea nr. 123-XIV;
f) data 02-XI-2023;
g) clasa a IX-a, premiul II;
h) Capitolul I. etc.
Scrierea şi transformarea numerelor arabe <> romane
