I. Cifrele romane
Civilizația antică romană folosea pentru scrierea numerelor 7 simboluri preluate din alfabetul latin.
1) I – unus – 1;
2) V – quinque – 5;
3) X – decem – 10;
4) L – quinquaginta – 50;
5) C – centum – 100;
6) D – quingenti – 500;
7) M – mille – 1000.
II. Reguli de scriere a numerelor romane
Scrierea se face de la stânga la dreapta.
1. Simbolurile
a) I, X, C – pot fi consecutive şi se pot repeta de maximum trei ori;
b) V, L, D – se pot utiliza doar o dată.
2. Adunarea
Orice semn pus la dreapta altuia de valoare mai mare sau egală cu el, se adună.
Exemple:
a) XX = 10 + 10;
b) XII = 10 + 1 + 1.
3. Scăderea
Dacă un simbol mic se află în faţa unui simbol mare, atunci cel mic se scade din cel mare.
* În faţa unui simbol mare se poate afla doar un singur simbol cu valoare mai mică.
Exemple:
a) IX = 10 – 1;
b) XCII = 100 – 10 + 2.
III. Scrierea prin divizarea numărului
Cel mai simplu mod de a scrie cifre romane se poate face prin divizarea numărului în mii, sute, zeci şi unităţi.
Exemplu:
a) 2351 => 2000 = MM, 300 = CCC, 50 = L, 1 = I => MMCCCLI.
IV. Exemple de transformare a numerelor
1. Din numere arabe în numere romane
a) 35 = XXXV <= 30 = XXX, 5 = V;
b) 123 = CXXIII <= 100 = C, 20 = XX, 3 = III;
c) 257 = CCLVII <= 200 = CC, 50 = L, 7 = VII;
d) 369 = CCCLXIX <= 300 = CCC, 60 = LX, 9 = IX;
e) 525 = DXXV <= 500 = D, 20 = XX, 5 = V;
f) 832 = DCCCXXXII <= 800 = DCCC, 30 = XXX, 2 = II;
g) 1235 = MCCXXXV <= 1000 = M, 200 = CC, 30 = XXX, 5 = V;
h) 2569 = MMDLXIX <= 2000 = MM, 500 = D, 60 = LX, 9 = IX.
2. Din numere romane în numere arabe
a) LXXXIII = 83 <= LXXX = 80, III = 3;
b) CCLIV = 254 <= CC = 200, L = 50, IV = 4;
c) DCLIX = 659 <= DC = 600, L = 50, IX = 9;
d) MCCCLVII = 1357 <= M = 1000, CCC = 300, L = 50, VII = 7;
e) MMCMLIII = 2953 <= MM = 2000, CM = 900, L = 50, III = 3;
f) MMMCMXCIX = 3999 <= MMM = 3000, CM = 900, XC = 90, IX = 9.
VI. Exemple de transformare a numerelor romane foarte mari
a) 5432 = (V)CDXXXII <= 5000 = (V), 400 = CD, 30 = XXX, 2 = II;
b) 9584 = M(X)DLXXXIV <= 9000 = M(X), 500 = D, 80 = LXXX, 4 = IV;
c) 14459 = (X)M(V)CDLIX <= 10000 = (X), 4000 = M(V), 400 = CD, 50 = L, 9 = IX;
d) M(V)DLXIII = 4563 <= M(V) = 4000, D = 500, LX = 60, III = 3;
e) (X)(X)(V)DCXLIII = 25643 <= (X)(X) = 20000, (V) = 5000, DC = 600, XL = 40, III = 3.
Scrierea şi transformarea numerelor arabe <> romane
V. Despre numerele romane
1. Cifra zero şi numerele negative
În numerologia romană nu exista cifra zero.
Nu existau de asemenea numere negative.
2. Simbolul IIII
Până în secolul al XIX-lea, pentru cifra 4 se folosea în special simbolul IIII.
Forma actuală IV s-a fixat numai după apariția cărților tipărite.
3. Numărul maxim
La început, numărul maxim ce putea fi scris era 3999, adică MMMCMXCIX.
Ulterior numerele mari (> 3999, 10000, 50000, 1000000 etc.) erau scrise utilizând simboluri cu o bară deasupra sau între două bare verticale, pentru a indica multiplicarea cu 1000.
4. Evitarea confuziilor la numerele romane mari
Pentru evitarea confuziilor se pot utiliza parantezele ( ) astfel:
a) 5000 = (V) <= cinci mii;
b) 10000 = (X) <= zece mii (deciens mille);
c) 50000 = (L) <= cincizeci de mii;
d) 100000 = (C) <= o sută de mii (centiens mille);
e) 500000 = (D) <= cinci sute de mii;
f) 1000000 = (M) <= o mie de mii, un milion (milliens mille).
VI. Utilizarea modernă a numerelor romane
1. La ce se folosesc numerele romane
Numerele şi cifrele romane se folosesc ocazional pentru:
a) sugerarea importanței unui subiect;
b) sugerarea eternităţii unui subiect;
c) clarificarea unui subiect etc.
2. Exemple de utilizare modernă a numerelor romane
a) secolul al XX-lea, mileniul al III-lea;
b) Elisabeta a II-a, Ludovic al XIII-lea;
c) volumul al II-lea, al V-lea postulat;
d) al II-lea Război Mondial;
e) Legea nr. 123-XIV;
f) data 02-XI-2023;
g) clasa a IX-a, premiul II;
h) Capitolul I. etc.