Mediul de tundră
1. Suprafaţa mediului de tundră
Suprafeţele ce reprezintă acest mediu de tundră se constituie într-o fâşie, diferit extinsă la nord de cercul polar în:
a) extremitatea nordică a Europei, Asiei și Americii de Nord;
b) insulele Arhipelagului Nord-Canadian;
c) zona litorală sudică a Groenlandei, a Islandei;
d) Novaia Zemlea, Severnaia Zemlea şi Franz Joseph.
2. Clima tundrei
Clima prepolară se reprezintă prin temperaturi foarte joase.
Valorile medii anuale sunt negative.
3. Anotimpurile mediului de tundră
În sezonul rece, care durează 9-10 luni, temperaturile medii ale lunii ianuarie variază între -35° şi -40° în nordul extrem al Asiei şi al Americii de Nord.
Vara durează 2-3 luni şi temperatura medie rămâne peste 0°C, fără a depăşi 10°C.
Nebulozitatea este o caracteristică mai persistentă şi verile reci nu permit dezvoltarea vegetaţiei arborescente.
Această stare climatică este pusă pe seama perturbaţiilor ciclonice ale frontului arctic, care grupează vremea instabilă şi vântul supărător.
De aici şi ostilitatea mediului de tundră.
4. Solurile de tundră
Solurile de tundră sunt luturi cenuşii sau albăstrui care se înmlăştinează în timpul dezgheţului.
Aceste soluri nu pot fi utilizate pentru cultura plantelor, având ciclul scurt de vegetaţie.
În scurta vară polară, vegetaţia este totuşi prezentă şi formată din:
a) ierburi;
b) rogozuri;
c) licheni;
d) tufişuri lemnoase ascunse (plop, salcie, mesteacăn, răşinoase).
Tundra siberiană, neprielnică organismelor
5. Populaţia mediului de tundră
În mediul pădurilor canadiene şi eurosiberiene:
a) aşezările sunt mici;
b) populaţia este foarte rară.
Populaţia din mediul tundrei este distribuită mai ales de-a lungul ţărmurilor.
Ocupaţiile de bază ale populaţiei din aceste zone sunt:
a) pescuitul;
b) vânatul;
c) creşterea renilor.