Factorii biotici
Componenţa şi extinderea mediului biotic intervin în unele procese de pedogeneză, morfogeneză şi ale biosferei însăşi. Prin factorii biotici se poate înţelege totalitatea relaţiilor care se creează între organismele vii şi influenţa lor în mediu.
Factorii biotici au un rol hotărâtor în existenţa biosferei şi pot interacţiona favorabil, prin cooperare, sau nefavorabil, prin competiţie.
Factorii biotici se definesc prin relaţiile reciproce dintre plante, numite fitogene, dintre animale, numite zoogene, şi dintre plante şi animale, numite biocenotice.
Relaţiile fitogene
Relaţiile fitogene pot fi de depedenţă directă sau de concurenţă. Prin aceste relaţii, organismele vegetale cooperează unele cu altele pentru a-şi crea condiţii favorabile de viaţă, beneficiază unele de altele pentru a se dezvolta, prin parazitism sau simbioză, alelopatie, competiţie sau relaţii mecanice.
Parazitismul
Parazitismul presupune o interacţiune între două organisme, una dintre părţi fiind avantajată, respectiv un parazit, şi cealaltă fiind gazdă.
Bacteriile şi ciupercile pot fi paraziţi externi sau interni. În funcţie de speciile de arbori pe care îi parazitează, precum măr, păr, fag, stejar, molid, se cunosc 50 de specii de vâsc. Vâscul îşi înfige haustorii în planta-gazdă şi preia substanţele nutritive, dar pentru că are frunze cu clorofilă, este considerat plantă semiparazită. Rugina-grâului este o plantă parazită primejdioasă pentru culturile de grâu, iar mana viţei-de-vie parazitează frunzele acesteia.
Relaţiile zoogene
Relaţiile zoogene sunt raporturi de contact sau găzduire, de cooperare.
Când un organism animal beneficiază fără a dăuna celuilalt, este vorba de comensalism. Când avantajele sunt reciproce, este vorba de mutualism. De exemplu, termitele prezintă în intestinul lor anumite specii de bacterii, care fac posibilă digerarea celulozei.
Relaţiile biocenotice
Relaţiile biocenotice se definesc prin acţiunile exercitate de animale asupra vegetaţiei sau de plante asupra faunei, aceste relaţii influenţând, în mod vizibil, distribuţia organismelor în mediul înconjurător.
Datorită mobilităţii, animalele au posibilitatea să transporte, la distanţe diferite, seminţe, sau părţi de plante, modificând, astfel, mediul şi repartiţia plantelor. Alteori, plantele nu pot să se dezvolte în absenţa unor animale cu o funcţie specifică. De exemplu, smochinul, introdus din regiunea mediteraneană a Californiei, nu a putut fructifica fără insecta ce asigură polenizarea. Acesta este o plantă entomofilă, în timp ce plantele polenizate de păsări se numesc ornitofile.
Relaţiile biotice
Relaţiile biotice reprezintă totalitatea legăturilor care se stabilesc între organismele vii; acestea pot fi simple sau complexe.
Relaţiile complexe din mediul biotic sunt:
– relaţii spaţiale, când existenţa unui element este determinată de un alt element;
– relaţii temporale;
– relaţii forice, când un element devine purtător pasiv al altui element;
– relaţii falorice, care presupun utilizarea unor produse ale unor elemente de către altele;
– relaţii trofice, bazate pe nutriţie, care caracterizează concurenţa între specii sau dependenţa trofică a unei specii faţă de alta.