Caracterul
Termenul de caracter îşi are originea în vechea greacă şi înseamnă tipar, pecete.
Caracterul se referă la acele trăsături care descriu modul de a fi, de a se comporta, atitudinile, convingerile, profilul moral al unei persoane.
Aşadar, dacă temperamentul este neutral, nu implică orientări valorice, în schimb caracterul este încărcat valoric, descrie profilul psihomoral al omului.
Dacă temperamentul este înnăscut, caracterul se dobândeşte prin modelare socio-culturală.
Caracterul este alcătuit din trăsături care se desfăşoară pe un continuum, de la pozitiv la negativ; toţi oamenii au caracter, dar orientat valoric într-o manieră diferită.
Puterea caracterului este dată de forţa convingerilor, de tăria cu care le apărăm şi susţinem, de constanţa şi persistenţa lor în timp şi în împrejurări variate, şi nu de încărcătura lui valorică.
Caracterul nu este imuabil, neschimbător, el se poate modifica în timp sub influenţa unor factori de mediu, socio-culturali.
Mecanismul condiţionării
Mecanismul condiţionării are efect în fixarea unor comportamente mai simple, în primii ani de copilărie.
Mecanismul autorităţii
Mecanismul autorităţii constituie o sursă importantă a formării caracterului. Autoritatea adultului se impune de la sine, el este purtătorul „adevărului suprem”, ceea ce decide el este literă de lege, iar nerespectarea se lasă cu sancţiuni.
Mecanismul imitaţiei şi al modelului
Prin mecanismul imitaţiei şi al modelului, copilul va imita şi va adopta modele de conduită din mediul lui familial, al părinţilor, bunicilor, fraţilor sau surorilor.
Modelul
Modelul este o sursă puternică de formare a caracterului. De ce oare? Tindem să ne identificăm cu un model, vrem să semănăm, să împrumutăm din calităţile lui, fie că sunt pozitive, fie că sunt negative.
Model poate fi oricare persoană din anturajul nostru, din familie, din şcoală, din viaţa socială, ştiinţifică, artistică, a modei, de pe stradă, dintre anumiţi colegi dintr-un grup sau „gaşcă”.
Sunt perioade – mai ales în copilărie şi adolescenţă – în care suntem foarte permeabili la un model; mai târziu, odată cu maturizarea intelectuală, morală şi socială, suntem mult mai selectivi şi mai critici în alegerea modelului.