Silogismul, Structura silogismului

În matematică nu se operează frecvent silogistic, însă cunoaşterea comună şi ştiinţifică utilizează silogismul.

În cazul argumentelor imediate avem de-a face cu deducerea unei propoziţii din alta.

În cazul argumentelor propriu-zise, din care face parte şi silogismul, avem de a face cu deducerea unei propoziţii numită concluzie din două sau mai multe propoziţii numite premise.

În cazul în care concluzia este dedusă doar din două premise se obţine un silogism simplu categoric.

În cazul în care concluzia este dedusă din mai mult de două premise se obţin silogisme compuse sau polisilogisme.

Definire

Definiţia corectă a silogismului trebuie să precizeze felul şi numărul propoziţiilor, astfel:

1. Silogismul este inferenţa (argumentul, forma de raţionare) formată din trei propoziţii (două premise şi o concluzie) şi din trei termeni (S, P şi M).

2. Silogismul este un argument în care din două premise (propoziţii categorice) care au un termen comun (M) se deduce drept concluzie o propoziţie care uneşte ceilalţi doi termeni, adică termenii necomuni din premisă (S, P).

3. Silogismul este tipul fundamental de argument deductiv mediat, alcătuit din numai trei propoziţii categorice, din care două sunt premise, iar a treia este concluzia.

Silogismul

Structura silogismului

Structura silogismului se determină plecând de la concluzie, astfel:

1. Subiectul concluziei (S), numit termen minor, se regăseşte la nivelul uneia dintre premise, motiv pentru care aceasta se numeşte premisă minoră.

2. Predicatul concluziei (P), numite termen major, se regăseşte la nivelul uneia dintre premise, motiv pentru care aceasta se numeşte premisă majoră.

3. Termenii minor şi major sunt numiţi termeni extremi, legătura dintre ei, la nivelul premiselor, realizându-se cu ajutorul unui termen comun ambelor premise, numit termen mediu (M).

Silogismul, Structura silogismului publicat: 2017-04-12T09:01:38+00:00, actualizat: 2017-04-14T20:28:51+00:00 by Colegiu.info