Printre tehnicile de înmulţire se numără: butăşirea, marcotajul, altoirea şi microbutăşirea. Acestea sunt lucrări mai pretenţioase deoarece necesită operaţiuni în plus.
Butăşirea
Butăşirea se aplică cel mai frecvent. Butaşul este un fragment desprins pentru a fi pus la înrădăcinat în sol sau în nisip.
Butaşii de tulpină se folosesc la viţa de vie, salcie, trandafir, cactuşi, muşcată, telegraf etc. Ei trebuie să aibă 2-3 noduri.
La butaşii verzi reduceţi numărul de frunze pentru a reduce transpiraţia. Nu uitaţi să menţineţi umiditatea solului în care plantaţi butaşii.
Butaşii de frunză se folosesc la begonii, Sansevieră etc.
Marcotajul
Marcotajul constă în înrădăcinarea unor fragmente fără a le separa deocamdată de plantă mama.
Aplecaţi o ramură şi acoperiţi o porţiune a ei cu pământ, lăsându-i vârful afară. Partea din ramura aflată sub pământ va forma rădăcini adventive.
Se aplică la viţa de vie, coacăz etc. La coacăz puteţi muşuroi baza tufei. După ce se formează rădăcini, toamna separaţi marcotele.
Altoirea
Altoirea se foloseşte mai ales în pomicultură, viticultură şi floricultură.
Ea constă în îmbinarea a doua plante: portaltoiul care are sau va forma rădăcinile şi altoiul, planta pe care vrem să o înmulţim şi care conţine partea utilizabilă.
Cei doi parteneri se vor uni, cu condiţia ca meristemele să vină în contact unul cu altul pentru a se forma legături vasculare.
Microbutăşirea
Microbutăşirea constă în utilizarea unui fragment de meristem sau chiar a unei celule ca butaş.
Celulele sunt tratate cu o enzimă care distruge peretele celulozic şi apoi sunt trecute într-un mediu de cultură.