Locomoţia la animale
La locomoţie participă:
– scheletul în mod pasiv;
– musculatura în mod activ.
Modificări datorate locomoţiei
La diferite mamifere lungimea oaselor membrelor şi uneori numărul lor prezintă modificări.
Modificările reflectă unitatea dintre forma şi funcţia organelor, în diferite condiţii de viaţă.
a) Mamifere terestre
La mamiferele terestre se constată modificări numai în regiunea labelor.
Mamiferele plantigrade calcă pe toată talpa: ariciul, ursul, omul etc.
Cele digitigrade calcă numai pe degete: pisica, lupul etc.
Cele unguligrade se sprijină tot pe vârful degetelor, dar acestea sunt protejate de o copită: porc, oaie, cal.
Se constată aici reducerea numărului degetelor şi alungirea lor, fapt care măreşte viteza de deplasare.
b) Mamifere acvatice
La mamiferele acvatice (foca, delfinul etc.) locomoţia se bazează pe ondularea corpului.
Reducerea membrelor contribuie la forma hidrodinamică, necesară locomoţiei în apă.
c) Mamifere aeriene
Liliacul are falange lungi şi subţiri care susţin membrana aripii.
Restul scheletului este format din oase foarte uşoare.
De remarcat sternul, mărit, pe care se înseră muşchii pectorali puternici care mişcă aripile.
Adaptarea scheletului uman la locomoţia bipedă
Adaptarea scheletului la locomoţia bipedă
Remarcabilă este adaptarea scheletului uman la locomoţia bipedă:
– apare curba plantară (scobitura din talpă);
– se lungesc oasele coapsei şi gambei;
– se lărgeşte centura pelviană;
– coloana vertebrală este curbată în formă literei S (modificarea îi asigură o rezistenţă elastică în poziţie verticală).
Modificări datorate locomoţiei bipede
Forma oaselor corespunde solicitărilor mecanice la care sunt supuse.
Relieful unui os (proeminenţe, adâncituri etc.) reflectă modul cum se înseră muşchii pe el şi forţa de tracţiune a muşchiului, deci mărimea acestuia.
Musculatura reflectă, de asemenea, adaptările la un anumit mod de locomoţie.
Structurile nervoase care comand muşchii scheletici se adaptează corespunzător.
Numărul de neuroni care controlează un grup de muşchi corespunde atât volumului muşchilor respectivi, dar mai ales preciziei şi fineţii mişcărilor respective.
De aceea la om zonele din aria motoare a scoarţei cerebrale care controlează mâinile şi limba sunt mai mari decât cele corespunzătoare membrelor inferioare şi trunchiului.