I. Registrul familiar şi colocvial
Acest registru al limbii cunoaşte o întrebuinţare generală, fiind însuşit de vorbitori încă din primii ani de viaţă.
Registrul familiar şi colocvial se caracterizează prin:
a) naturaleţe, degajarea exprimării, preferinţa pentru imprecizia informaţiei;
b) mijloace lingvistice variate, exprimări regionale, populare, argotice, oscilare între economie şi abundenţă în exprimare;
c) încărcătură emoţională mare: folosirea diminutivelor, a augmentativelor, a superlativelor expresive, a interjecţiilor;
d) înclinaţie spre satiră şi umor, prin porecle, răstălmăciri, eufemisme, calambur, jocuri de cuvinte.
II. Registrul argotic
Argoul se defineşte drept un limbaj codificat înţeles numai de cei iniţiaţi:
a) este utilizat de grupuri sociale relativ închise;
b) întrebuinţează un lexic specializat şi structuri sintactice specifice prin care i se asigură caracterul încifrat;
c) vocabularul se schimbă repede, tocmai pentru a menţine dificultatea decodificării (limbaj efemer).
În registrul argotic lexicul provine din diferite surse:
a) cuvinte din limba comună, cărora li se schimbă sensul;
b) cuvinte dialectale sau arhaice;
c) termeni tehnico-ştiintifici;
d) împrumuturi din limbi străine sau din limba unor minorităţi naţionale;
e) cuvinte obţinute prin derivare.
Expresivitatea termenilor este intrinsecă, deoarece sunt alese intenţionat cuvintele figurate, vii, dar în interiorul argoului aceasta expresivitate nu este simţită.
Ea devine evidentă când termenii intră în limba comună (în special în limbajul familiar).
Cel mai bogat limbaj argotic este cel al hoţilor.
Stilistic, folosirea registrului argotic are rol de evocare, de individualizare şi de caracterizare a personajelor.
Una dintre operele literare în care este valorificat acest registru romanul Groapa al lui Eugen Barbu.
III. Jargonul
Variantă a limbii naţionale, se delimitează, mai ales după criterii sociale, culturale sau profesionale.
Limbaj specializat (ca şi argoul), jargonul se manifestă în special la nivelul vocabularului şi al pronunţării.
Prin jargon se înţelege:
a) un limbaj tehnic, cu o terminologie de specialitate;
b) o limbă deformată, cu multe elemente străine (majoritatea elementelor de jargon din această categorie sunt inutile – aşa-numitele barbarisme: plezanterie, afolat, inubliabil, impardonabil, eclatant, ambetat, infatigabil).
Stilistic, elementele de jargon contribuie la caracterizarea personajului, de multe ori această făcându-se prin neconcordanţa dintre formă (limbajul voit elevat) şi fond (cultura sau caracterul personajului).
Un exemplu edificator este constituit de schiţele şi de comediile lui Caragiale.
IV. Diferenţa dintre argou şi jargon
a) argoul este folosit de o anumită colectivitate pentru a se delimita;
b) jargonul este întrebuinţat pentru a se distinge de restul vorbitorilor.
Registrul familiar şi colocvial, Registrul argotic, Jargonul
Etichete
– Registru familiar.