Retina, Straturile retinei, Sistemul dioptric, Calea de conducere

Retina

Tunica internă a globului ocular sau retina, extrem de subţire, este de natură nervoasă. La nivelul ei se identifică două zone importante: una posterioara, care acoperă 2/3 din coroidă, până la ora serrata, şi una anterioară, în contact cu corpul ciliar şi cu irisul, lipsită de elemente vizuale.

La nivelul retinei posterioare se observă două formaţiuni caracteristice:
papila optică (pata oarbă), lipsită de celule receptoare, reprezentând locul prin care nervul optic iese din retină, iar vasele de sânge intră în retină;
pată galbenă (macula lutea), în centrul căreia se găseşte o depresiune numită foveea centralis, ce reprezintă zona de maximă acuitate vizuală.

Straturile retinei

Retina este constituită din zece straturi de celule – cele mai importante fiind:

stratul celulelor pigmentare, situat imediat sub coroidă;

stratul celulelor fotoreceptoare (neuroni unipolari), cu conuri şi bastonaşe, denumire data de forma prelungirilor pe care aceste celule le trimit spre celule pigmentare;

Celulele cu bastonaşe conţin rodopsină (pigment fotosensibil, înrudit cu vitamina A) şi sunt responsabile de vederea nocturnă. Ele predomină în retina periferică, lipsind în foveea centralis.

Celulele cu conuri conţin pigmentul numit iodopsină  şi sunt responsabile de vederea diurnă şi de identificarea culorilor; sunt concentrate în special la nivelul petei galbene, fiind prezente în exclusivitate în foveea centralis.

stratul neuronilor bipolari reprezintă primul neuron (N1) al căii optice; dendritele lor iau contact cu prelungirile celulelor fotoreceptoare, iar axonii merg către stratul următor;

stratul neuronilor multipolari reprezintă al doilea neuron (N2) al căii optice; dendritele lor fac sinapsă cu axonii neuronilor bipolari, iar axonii neuronilor multipolari formează nervul optic.

Retina, Straturile retinei, Sistemul dioptric, Calea de conducere

Sistemul dioptric

Sistemul dioptric este alcătuit din mediile refringente: corneea transparentă, umoarea apoasă, cristalinul şi umoarea sticloasă.

Umoarea apoasă

Umoarea apoasă este produsă de procesele ciliare, trece în camera posterioară (cuprinsă între cristalin şi iris) şi apoi, prin pupilă, trece în camera anterioară (cuprinsă între cornee şi iris). De aici se elimină în sistemul venos al scleroticii.

Cristalinul

Cristalinul este o formaţiune lenticulară biconvexă situată în spatele irisului şi înconjurată de o capsulă elastică, numită cristaloidă. La nivelul circumferinţei este înconjurat de un ligament suspensor (zonulă Zinn), prin intermediul căruia cristalinul este acţionat de muşchiul ciliar în timpul procesului de acomodare, prin modificarea curburilor celor două feţe ale cristalinului.

Umoarea sticloasă

Umoarea sticloasă sau corpul vitros, substanţă gelatinoasă, transparentă, este secretată tot de procesele ciliare şi este învelită într-o membrană subţire, numită hialoidă; ocupă spaţiul din spatele cristalinului (cavitate posterioară).

Mediile refringente ale ochiului realizează convergenţa razelor luminoase ce intră prin pupilă.

Calea de conducere

Calea de conducere a analizatorului vizual este formată din fibre nervoase, care alcătuiesc nervii optici şi tracturile optice. Nervii optici au două tipuri de fibre: nazale, care se încrucişează la nivelul chiasmei optice şi temporale, care nu se încrucişează.

De la nivelul chiasmei optice informaţiile sunt transmise prin tractusurile optice, care se opresc la nivelul metatalamusului (corpul geniculat lateral), unde se găseşte cel de-al treilea neuron al căii. Tractusurile optice dau colaterale ce merg la nucleii mezencefalici (fibre prin care se realizează reflexele oculocefalogir şi pupilar fotomotor – micşorarea pupilei).

Axonii celui de-al treilea neuron din metatalamus conduc informaţiile la segmentul central.

Segmentul central este situat în lobul occipital al scoarţei cerebrale.


Retina, Straturile retinei, Sistemul dioptric, Calea de conducere publicat: 2019-05-26T17:55:38+02:00, actualizat: 2019-05-26T17:59:27+02:00 by Colegiu.info