Relaţiile interpersonale şi rolul lor în dezvoltarea personalităţii
Relaţiile interpersonale sunt legături psihologice, conştiente şi directe între oameni.
Prin esenţa sa, omul este o fiinţă socială, el nu poate trăi singur, izolat, rupt de ceilalţi oameni. Dimpotrivă, el se raportează permanent la alţii, acţionează împreună cu ei, stabileşte relaţii cu cei din jurul său.
Existenţa umană ar fi greu de conceput în afara relaţiilor sociale. Numai că aceste relaţii sociale sunt foarte multiple, variate şi acţionează în planuri diferite. Ele se întind de la relaţia de simpatie dintre două persoane, de la cea de rudenie sau de vecinătate, până la relaţiile economice obiective, specifice unei societăţi, unui anumit timp istoric. Printre acestea un loc aparte îl ocupă relaţiile interpersonale care pot fi considerate ca reprezentând un caz particular al relaţiilor sociale.
Caracterul psihologic al legăturii
Caracterul psihologic al legăturii arată că avem de-a face cu două surse psihice, ambele înzestrate cu toată gama funcţiilor, însuşirilor, stărilor şi trăirilor psihice; că la realizarea actului respectiv participă întreaga personalitate a individului şi nu doar o „parte”, un „fragment” al ei; în sfârşit, că trăirile psihice ale persoanelor care intră în relaţie sunt orientate unele spre altele, în vederea obţinerii unei reciprocităţi psihice.
Pe baza acestui criteriu, diferenţiem relaţiile interpersonale de alte relaţii care au loc între surse nepsihice (obiect-obiect) sau între o sursă psihologică şi o alta nepsihică (subiect-obiect).
Caracterul conştient al legăturii
Caracterul conştient al legăturii evidenţiază faptul că pentru a intra în relaţii de tip interpersonal, oamenii trebuie să fie conştienţi, adică să îşi dea seama unii de alţii, de existenţa, nevoile şi însuşirile lor, de natura şi scopul raporturilor care se stabilesc între ei.
Această caracteristică ne ajută să diferenţiem relaţiile interpersonale de acele relaţii care au loc între două surse psihice, dintre care o sursă psihică este conştientă, iar cealaltă sursă psihică nu (mamă-sugar, medic-pacient în stare de comă, om-animal).
Caracterul direct al legăturii
Caracterul direct al legăturii indică necesitatea prezenţei „faţă în faţă” a celor doi parteneri, realizarea unui minim contact perceptiv între ei.
În relaţiile cotidiene (mobile, dinamice, fluctuante), el acţionează manifest, permanent, în timp ce în relaţiile consolidate (bazate pe acumularea, sintetizarea şi generalizarea selectivă tocmai a relaţiilor cotidiene), caracterul direct este prezent implicit, latent, doar ca moment iniţial.
Pe baza acestui criteriu diferenţiem relaţiile interpersonale de toate acele relaţii care sunt mediate, fie de surse nepsihologice (de telefon, de o scrisoare etc.), fie de surse psihice (relaţia dintre două persoane mediată de o a treia).