I. Legile generale ale senzaţiilor
a) Legea intensităţii;
b) Legea adaptării;
c) Legea sensibilizării;
d) Legea contrastului;
e) Legea sinesteziei;
f) Legea compensaţiei;
g) Legea semnificaţiei.
II. Legea intensităţii
Legea intensităţii a fost una dintre primele legi descoperite în psihologie.
În laborator, s-a constatat că:
– un excitant produce o senzaţie;
– – numai dacă atinge o anumită intensitate;
– – – care depăşeşte un anumit prag, denumit prag minimal absolut.
III. Legea adaptării
Legea adaptării se referă la:
– modificarea sensibilităţii analizatorului;
– – sub acţiunea repetată a stimulului.
Astfel:
– dacă un stimul slab acţionează mai multă vreme;
– – adaptarea se realizează în sensul creşterii sensibilităţii.
IV. Legea sensibilizării
Legea sensibilizării constă în:
– creşterea sensibilităţii unui analizator;
– – datorită interacţiunii sale funcţionale cu ceilalţi.
De exemplu:
– substanţele dulci acrişoare;
– – cresc capacitatea de adaptare în trecere de la lumină la întuneric.
Sau:
– dacă se spală faţa cu apă rece;
– – creşte acuitatea vizuală.
V. Legea contrastului
Legea contrastului senzorial constă în:
– scoaterea reciprocă în evidenţă;
– – a doi stimuli cu caracteristici contrare.
S-a constatat că în structura fiecărui analizator există mecanisme speciale de:
a) accentuare a contrastului;
b) de optimizare a receptării stimulilor.
Sunt două feluri de contrast:
a) contrastul succesiv;
– constă în creşterea sensibilităţii pentru excitantul care urmează.
De exemplu:
– un sunet mai înalt;
– – care urmează unui sunet mai jos.
b) contrastul simultan;
– se realizează cel mai mult în cadrul sensibilităţii vizuale;
De exemplu:
– negru pe galben;
– verde pe alb;
– verde pe roşu.
VI. Legea sinesteziei
Legea sinesteziei constă în faptul că:
– stimularea unui analizator;
– – produce efecte senzoriale specifice într-un alt analizator;
– – – deşi aceasta din urmă nu a fost stimulat.
De exemplu:
– o stimulare sonoră muzicală;
– – poate produce şi efecte de vedere cromatice;
– şi invers.
În limbaj curent se spune că:
a) unele sunete sunt catifelate;
b) unele culori sunt dulci etc.
Sinestezia pare a fi o premisă a dotaţiei artistice în:
a) pictură;
b) muzică;
c) coregrafie.
VII. Legea compensaţiei
Legea compensaţiei constă în faptul că:
– insuficienta dezvoltare a unei modalităţi senzoriale sau chiar lipsa ei;
– – duce la perfecţionarea alteia care preia funcţiile celei dintâi.
De exemplu:
– persoanele lipsite de văz;
– – îşi dezvoltă mult sensibilitatea tactilă şi olfactivă.
VIII. Legea semnificaţiei
Legea semnificaţiei se referă la faptul că:
– dacă un stimul este foarte important pentru o persoană;
– – atunci el este repede şi bine recepţionat;
– – – chiar dacă intensitatea lui este mai mică.
La animale, semnificaţia rezultă din valoarea biologică a stimulilor.
La om se adaugă şi o semnificaţie socio-culturală şi profesională.
De exemplu:
– un mecanic auto cu experienţă;
– – sesizează cu uşurinţă modificări ale zgomotelor motorului.
Sinestezie
Etichete
– Legile senzaţiilor; legea adaptării senzoriale.