Diencefalul
Structură nervoasă, cunoscută şi sub numele de creier intermediar, diencefalul este situat sub emisferele cerebrale.
Diencefalul include ventriculul III, care la bază comunică cu ventriculul IV, iar lateral, cu ventriculele I şi II.
Este alcătuit din mai multe structuri nervoase.
Talamusul
Talamusul este format din două mase nervoase ce se învecinează lateral cu corpii striaţi. Substanţa cenuşie este dispusă sub formă de nuclei ce conţin neuroni de trei tipuri:
– de releu, pentru căile sensibilităţilor specifice, neuronii talamici reprezentând al treilea neuron al căilor ascendente, cu excepţia sensibilităţii olfactive care nu are releu talamic şi a fibrelor sensibilităţii viscerale, care ajung în talamus după ce fac staţie în hipotalamus. Neuronii de releu realizează sinteza şi integrarea impulsurilor primite, înainte de a le proiecta cortical;
– de asociaţie, care conectează nucleii de releu;
– nespecifici, care realizează conexiuni subcorticale şi corticale. Ei primesc impulsuri de la substanţa reticulată a trunchiului cerebral.
Metatalamusul
Metalamusul este structura nervoasă situată la partea inferioară a talamusului, fiind alcătuit din două perechi de corpi geniculaţi:
– laterali, care sunt staţie de releu pentru calea vizuală;
– mediali, care sunt staţie de releu pentru calea acustică.
Epitalamusul
Epitalamusul, situat pe partea supero-posterioară a talamusului, este alcătuit din glanda epifiză şi doi nuclei (habenulari), la nivelul cărora se închid reflexele olfactivo-somatice (orientarea capului şi a corpului în funcţie de miros), reflexe motorii şi secretorii digestive.
Subtalamusul
Subtalamusul este situat în continuarea trunchiului cerebral, sub talamus. Nucleii săi sunt în legătură cu căile extrapiramidale care au origine corticală, având rol motor.
Hipotalamusul
Hipotalamusul, cea mai importantă structură a diencefalului (la baza căruia se află) este alcătuit din trei grupe de nuclei:
– anteriori, alcătuiţi din neuroni ce secretă hormoni depozitaţi în hipofiza posterioară, având şi rol de integrare parasimpatică;
– mijlocii, care secretă neurohormoni ce controlează activitatea lobului anterior al hipofizei. Intervin şi în integrarea parasimpatică;
– posteriori, care intervin în integrarea simpatică.
Funcţiile hipotalamusului
– centru superior de integrare a stimulilor viscerali;
– prin legăturile pe care le are cu glanda hipofiză, hipotalamusul intervine în reglarea activităţii altor glande endocrine;
– menţine homeostazia mediului intern;
– intervine în procesele complexe de adaptare a organismului la anumite condiţii de mediu;
– este centru important pentru unele reflexe comportamentale şi emoţionale;
– intervine în termoreglare;
– intervine în aportul hidric şi alimentar, în diureză, în coordonarea funcţiilor sexuale, în metabolismul energetic, protidic, glucidic, lipidic etc.
Hipotalamusul este controlat de scoarţa cerebrală.