1. Reproducerea asexuată la plante
Reproducerea asexuată (fără fecundaţie) se poate realiza prin structuri specializate (spori) sau prin organe vegetative.
Sporii de la muşchi şi ferigi se formează prin meioză.
Unele plante au organe vegetative specializate pentru reproducere.
De exemplu, grâuşorul (Ficaria verna) are muguri care cad pe sol şi pot genera noi plante.
Bulbii, rizomii şi tuberculii au şi ei în mod secundar funcţia de reproducere.
La multe plante se poate forma un organism nou pe cale vegetativă, adică pornindu-se de la un organ sau de la un fragment de organ.
Planta nou formată moşteneşte în întregime informaţia ereditară a plantei mamă, fără recombinare genetică.
2. Înmulţirea naturală pe cale vegetativă
Cele mai simple lucrări se bazează pe însuşirea unor plante de a se înmulţi natural pe cale vegetativă.
În acest caz nu avem altceva de făcut decât să despărţim plantele.
Pentru înmulţire putem proceda în următoarele moduri:
a) prin despărţire
– în cazul plantelor care formează tufă ce creşte an de an.
Exemple: bujor, margaretă etc.
Tufele trebuie despărţite oricum deoarece altfel, plantele nu se mai pot hrăni normal.
b) prin stoloni
– tulpini târâtoare.
Exemple: căpşun, Chlorophytum etc.
c) prin rizomi
– tulpini subterane.
Exemple: iris, mentă etc.
d) prin separarea rădăcinilor tuberizate
Exemplu: dalie.
Fiecare porţiune trebuie să aibă şi un fragment de tulpină ca să formeze muguri.
e) prin bulbi
Exemple: lalea, zambilă, narcisă, usturoi etc.
Separăm şi plantăm bulbii nou formaţi.
f) prin tuberculi
Exemplu: cartof.
Rizomi, Stoloni, Tuberculi, Bulbi, Bulbili
