Pielea – organ de simţ
Funcţia de organ de simţ este numai una din multele funcţii ale pielii: protecţie mecanică, protecţie biologică, izolare termică, reglarea temperaturii, excreţie etc.
Pielea conţine numeroşi receptori tactili, termoreceptori şi receptori pentru durere. Numeroase fibre nervoase conduc impulsurile nervoase de la receptori spre măduva spinării şi creier.
Dintre vertebrate, peştii au un organ de simţ special numit linia laterală, plasat în tegument, pe laturile corpului. Ea sesizează curenţii de apă.
Simţul gustului – Limba
Simţul gustului este un simţ chimic. Chemoreceptorii din mucoasa limbii, dar şi a restului cavităţii bucale şi chiar faringelui, se numesc muguri gustativi. Ei conţin celule chemosensibile în formă de fus asociate cu celule de susţinere.
La polul apical ele au un cil sensibil la substanţele dizolvate în salivă. La polul bazal, ele sunt înconjurate de dendritele unor neuroni. Impulsurile nervoase ajung la creier.
Cei mai mulţi muguri gustativi sunt plasaţi pe nişte denivelări ale mucoasei limbii numite papile gustative.
Gustul permite alegerea hranei, evitarea unor substanţe dăunătoare din hrană şi declanşarea unor reflexe digestive. Mucoasa limbii mai conţine receptori tactili, termici şi pentru durere.
Simţul mirosului – Mucoasa olfactivă
Cavităţile nazale sunt căptuşite cu mucoasa respiratorie cu rol în condiţionarea aerului şi cu mucoasa olfactivă – receptorul mirosului. Aceasta este situată în partea superioară a cavităţilor nazale. Cuprinde celule chemosensibile – care sunt chiar neuroni – înconjurate de celule de susţinere.
Neuronii olfactivi au câte o singură dendrită scurtă, chemosensibilă, care proemină în mucusul ce acoperă mucoasa olfactivă. Axonii străbat baza cutiei craniene şi fac sinapsă în bulbii olfactivi ai creierului.
La peşti există în regiunea capului două mici depresiuni – fosele nazale – care nu au legătură cu faringele. La vertebrate diferite simţul mirosului este dezvoltat în mod diferit.
Mirosul permite detectarea diferitelor substanţe a căror prezenţă are o semnificaţie: hrană, pericol etc.
Pot avea miros numai substanţele care sunt volatile şi solubile în apă (în mucus).