Hazardele geomorfologice

I. Hazardele geomorfologice

Hazardele geomorfologice sunt condiţionate de:

a) fragmentarea reliefului;

b) înclinarea reliefului;

c) cantitatea de precipitaţii;

d) gradul de seismicitate;

e) alcătuirea petrografică.

Prăbuşirile şi rostogolirile de roci sunt căderi bruşte de materiale devenite mobile în urma:

a) dezagregării;

b) gravitaţiei;

c) exploziilor;

d) cutremurelor;

e) ploilor torenţiale etc.

Alunecările de teren sunt considerate hazarde prin dimensiunea stratului afectat.

Pe terenurile cu pante de 10-30°, alunecările de teren sunt favorizate de:

a) prezenţa argilei;

b) prezenţa umezelii;

c) subsăpări la baza versanţilor.

Alunecările de teren pot fi declanşate de alte hazarde.

În condiţii de pantă, curgerile de noroi sunt cauzate de:

– îmbibarea cu apă a rocilor alterate.

Curgerile de noroi produc:

a) pagube infrastructurii;

b) pagube aşezărilor omeneşti;

c) pierderi de vieţi omeneşti etc.

Avalanşele sunt:

– deplasări bruşte cu viteze mari (300km/oră) ale maselor de zăpadă.

– – pe versanţii foarte înclinaţi (30°-50°) ai munţilor;

– – declanşate de vibraţii.

Arealele afectate de aceste hazarde sunt frecvente în:

a) Munţii Alpi;

b) Munţii Anzi;

c) Munţii Stâncoşi;

d) Munţii Scandinavici;

e) Munţii Carpaţi etc.

Avalanşele afectează un număr mare de areale şi turişti.

Acest lucru impune concentrarea managementului turistic pe prevenirea accidentelor legate de avalanşe.

– Hazarde geomorfologice.