Procesul creativ
Punctul de vedere ce s-a impus cel mai mult aparţine lui G. Wallas (1929). Acest autor distinge 4 etape esenţiale ce pot fi întâlnite atât în creativitatea artistică, cât şi în cea ştiinţifică: prepararea, incubaţia, iluminarea şi verificarea.
Prepararea
În cadrul preparării (sau pregătirii) se pot diferenţia mai multe subetape:
– sesizarea problemei
– desprinderea ei din cadrul contextului în care este anegrenată
– informarea minuţioasă asupra „istoricului” acestor probleme
– emiterea ipotezelor.
Incubaţia
Incubaţia este perioada dintre momentul elaborării ultimei ipoteze şi momentul când este definită soluţia. Mai este numită şi perioada frustraţiei, un rol deosebit jucându-l asociaţiile de la nivelul subconştientului şi inconştientului.
Ca întindere în timp, această etapă poate fi mai scurtă sau dimpotrivă ea poate dura foarte mult fără a fi obligatoriu să se ajungă la o soluţie. În unele cazuri, aceasta poate fi şi etapa renunţării.
Iluminarea
Iluminarea (sau etapa iluminării) este etapa în care răspunsul căutat apare dintr-o dată şi în mod miraculos. Sunt reacţii de tipul: „Aha, asta era!”, „Am găsit!”, „Acum ştiu!”.
Acest moment al străfulgerării ideii poate apărea după eforturi intens depuse, alteori însă el poate apărea brusc fără legătură directă cu ceea ce făcea persoană (citea o carte, făcea o plimbare, asista la un spectacol etc.). De asemenea el poate să apară chiar în timpul somnului.
Verificarea
Verificarea este etapa în care soluţia este testată logico-matematic sau experimental.
Ideea din mintea persoanei trebuie să fie materializată într-o formă corespunzătoare şi confruntată cu realitatea materială şi umană.