Perspectiva narativă
Perspectiva narativă denumeşte raportul dintre vocea narativă şi evenimentele descrise:
a) auctorială (descrierea evenimentelor din perspectiva naratorului obiectiv, omniscient şi omniprezent; relatarea se face la persoana a III-a)
b) actorială (evenimentele sunt descrise din perspectiva personajului narator, subiectiv; relatarea se face la persoana I).
În basmele populare, perspectiva narativă aparţine, în ansamblu, povestitorului popular, care se adresează direct celor ce îl ascultă.
Ca autor cult, povestitorul Ion Creangă se implică în naraţiune, prin:
a) viziune dramaturgică (detalii de decor, scenariu, costume)
b) participare afectivă şi comentariu moralizator
c) diversitatea formelor comicului (umor, ironie).
Scena
Naraţiunea se desfăşoară liniar, printr-o înlănţuire gradată a momentelor semnificative. Fiecare dintre aceste momente ale subiectului este reprezentat de câte o scenă semnificativă.
Scena este constituită dintr-o serie de întâmplări interesante care antrenează unul sau mai multe personaje în acelaşi spaţiu şi timp de acţiune (moment narativ).
Autorul
Conceptul denumeşte persoana reală care creează o operă, fiind posesorul experienţelor necesare actului creativ.
Autorul are viziunea de ansamblu (concepe mesajul), alege tehnicile narative şi le asociază, aflându-se în operele tradiţionale „dincolo” de text.
Autorul nu trebuie confundat cu vocea narativă (care spune povestea), acesta fiind reprezentat în opera literară epică prin termenul de narator.
Naratorul
Naratorul (lat. narrator = „povestitor”). Desemnează vocea care spune povestea; se înterpune între autor şi acţiunea pe care o creează în operă.
Naratorul înregistrează întâmplările într-un discurs narativ (povestirea propriu-zisă).
Naratorul îşi asumă o perspectivă, o atitudine faţă de evenimentele în desfăşurare; îşi schimbă atitudinea în funcţie de intenţia auctorială. Este o proiecţie a conştiinţei scriitorului.
În funcţie de gradul implicării în evenimentele povestite, naratorul este:
a) obiectiv, neimplicat în evenimente; omniscient şi omniprezent; povesteşte, în mod obişnuit, la persoana a III-a; prezent, de obicei, în operele literare tradiţionale sau în romanul modern obiectiv
b) subiectiv, fiind, în acelaşi timp şi personaj; povesteşte evenimentele la persoana I (naratorul din romanul modern).