În orice aşezare umană, populaţia desfăşoară anumite activităţi socio-economice, îndreptate atât spre satisfacerea nevoilor propriilor locuitori, cât şi pentru cei din afara localităţii, situaţi într-un hinterland mai mult sau mai puţin întins.
Aceste activităţi determină funcţiile aşezărilor respective, care se diferenţiază în primul rând după tipul de habitat.
Funcţiile aşezărilor rurale
1. Funcţia specifică satului
Funcţia specifică satului este cea agricolă.
Funcţia agricolă, la rândul ei, cunoaşte o mare diversificare, ca urmare a preponderenţei unei activităţi agricole sau a alteia, rezultând:
a) sate cerealiere;
b) sate pastorale;
c) sate viticole;
d) sate pomicole;
e) sate pomiviticole;
f) sate legumicole etc.
2. Alte funcţii ale satelor
Există însă şi sate care au cu precădere alte funcţii:
a) sate forestiere (mai ales în regiunea pădurilor ecuatoriale din America de Sud, Africa, Asia de Sud-Est, sau a pădurilor temperate din Siberia, Peninsula Scandinavă, nordul Americii, unele regiuni montane);
b) sate piscicole, destul de răspândite de Glob, atât pe ţărmurile mărilor şi oceanelor, cât şi pe malurile lacurilor şi fluviilor;
c) sate miniere, prezente mai ales în ţările în curs de dezvoltare din Africa, America Latină, Asia;
d) sate turistice, numeroase aşezări rurale dobândind în ultima vreme o asemenea funcţie.
Tot mai multe sate au sau tind să aibă funcţii multiple, inclusiv din domeniile de activitate:
a) secundar (industrie prelucrătoare);
b) terţiar (servicii: transport, turism, cultură şi artă etc.).
Exemplu de activitate agricolă: pomicultură
