Petrolul (ţiţeiul), Originea, extragerea, compoziţia şi proprietăţile fizice ale ţiţeiului

Petrolul (ţiţeiul)

Cea mai importantă materie primă pentru industria petrochimică este ţiţeiul sau petrolul brut.

Ţiţeiul este o rocă sedimentară lichidă, de natură bituminoasă, care se află în scoarţa terestră, sub formă de zăcământ.

Originea ţiţeiului

De-a lungul timpului s-au emis mai multe teorii care încearcă să explice originea ţiţeiului.

Teoria acceptată astăzi este cea organică elaborată de geologul român Ludovic Mrazec (1907).

Conform acestei teorii, zăcămintele de ţiţei s-au format prin degradarea anaerobă, catalizată de unele bacterii, a microorganismelor animale şi mai ales a celor vegetale provenite din planctonul marin.

Produsele de degradare s-au depus pe fundul unor mări interioare, unde, în atmosfera reducătoare şi sub influenţa catalitică a rocilor înconjurătoare, s-a desăvârşit formarea ţiţeiului.

Extragerea ţiţeiului

În majoritatea cazurilor, zăcămintele de ţiţei au migrat din rocile iniţiale (roci mamă) în diferite roci poroase (roci colectoare) în care se află asociate, adesea, cu gazele naturale.

Din zăcăminte, ţiţeiul este extras după foraj prin erupţie sau pompare şi supus unui proces divers de prelucrare.

Petrolul (ţiţeiul), Originea, extragerea, compoziţia şi proprietăţile fizice ale ţiţeiului

Compoziţia ţiţeiului

Natura fermentaţiei, condiţiile de temperatură, presiune şi catalizatori au determinat, în mare măsură, natura chimică (compoziţia ţiţeiului).

Din punct de vedere chimic, ţiţeiul este un amestec de hidrocarburi gazoase şi solide, dizolvate în hidrocarburi lichide.

În ţiţei, apar de la termeni foarte uşori (metan) până la termeni cu masă moleculară mare (circa 1800).

Hidrocarburile existente în petrol fac parte din următoarele clase: alcani, cicloalcani, arene. Aceste hidrocarburi au catene liniare şi catene aciclice simple, dar şi catene ramificate şi cicluri cu catene laterale.

În ţiţei nu apar hidrocarburi nesaturate (alchene, achine).

În afară de hidrocarburi, în ţiţei apar, în cantităţi mici şi compuşi organici cu oxigen, cu azot şi cu sulf.

Compoziţia elementală a ţiţeiului variază puţin de la un tip de ţiţei la altul:
C: 85-86%
H: 11-13%
O: 0,4-2%
N: 0,2-0,6%
S: 0,5-2%.

Proprietăţile fizice ale ţiţeiului

Ţiţeiul este un lichid vâscos, de culoare brună, cu reflexe verzi-albăstrui, cu miros specific.

Este insolubil în apă şi mai uşor decât apa,  ρ = 0,8-0,93 g/cm³.

Formează cu apa o emulsie.

Fiind un amestec de substanţe, nu are un punct de fierbere definit şi distilă continuu în intervalul 30-370 °C.


Petrolul (ţiţeiul), Originea, extragerea, compoziţia şi proprietăţile fizice ale ţiţeiului publicat: 2017-10-30T13:49:34+00:00, actualizat: 2017-10-30T13:49:34+00:00 by Colegiu.info