Germinaţia
În procesul germinaţiei, embrionul din sămânţă trece din starea de repaus în starea activă de creştere.
Factorii care influenţează germinaţia
Germinaţia necesită existenţa unor condiţii interne şi externe.
Condiţiile interne
Condiţiile interne sunt cele pe care trebuie să le îndeplinească sămânţa.
Ea trebuie să fie matură, astfel încât programul genetic al germinaţiei să fie operaţional. Această condiţie se realizează prin recoltarea seminţelor la timpul optim.
Sănătatea seminţei presupune ca ea să fie întreagă şi neafectată de germeni patogeni sau de mucegaiuri. De aceea, înainte de semănat, seminţele trebuie sortate şi tratate cu pesticide.
Vitalitatea embrionului şi starea rezervelor de substanţe nutritive se înrăutăţesc dacă seminţele sunt prea vechi sau au fost păstrate în condiţii necorespunzătoare.
Se ştie că seminţele oleaginoase îşi păstrează capacitatea de germinaţie mai puţin timp decât cele cu amidon. Această condiţie se determină punându-se la germinat probe de câte 100 de seminţe după care capacitatea de germinaţie este calculată în procente (producătorii de seminţe sunt obligaţi să o noteze pe ambalaj).
Viteza de încolţire depinde şi de permeabilitatea tegumentului.
Condiţiile externe
Condiţiile externe sunt cele pe care trebuie să le îndeplinească mediul.
Temperatura influenţează activitatea enzimelor care intervin în metabolismul germinaţiei. Temperaturile minimă, optimă şi maximă diferă de la o specie la alta, aşa că în organizarea semănatului trebuie să se ţină seama de acest lucru. Astfel, mazărea poate încolţi la 2°C în timp ce porumbul are nevoie de minimum 9°C iar fasolea de 10°C.
Umiditatea face posibilă absorbţia apei, condiţie esenţială pentru declanşarea activităţii enzimatice.
Oxigenul este necesar deoarece meristemele, care sunt activate în timpul germinaţiei, respiră intens.
Lumina favorizează germinaţia la 2/3 din totalul speciilor.