„Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat.”
Teoria reîncarnării
Reîncarnarea
Reîncarnarea sau metempsihoza este credinţa că sufletul omului intră după moarte în alte trupuri de oameni sau chiar de animale.
Există şi tendinţe de a împăca această concepţie cu învăţătura creştină. Sunt unii care susţin că au găsit dovezi despre reîncarnare în Sfânta Scriptură (de exemplu Sf. Ioan Botezătorul este Sf. Ilie reîncarnat). De altfel, când Sf. Ioan Botezătorul este întrebat dacă este prorocul Ilie, el răspunde negativ. „Şi ei l-au întrebat: Eşti Ilie? Zis-a el: Nu sunt”.
Legea karmei şi Legea reîncarnării
Reîncarnarea este afirmată pentru a explica suferinţele prezente, acestea fiind consecinţe ale unor fapte greşite din vieţile anterioare. În felul acesta, există o determinare reciprocă între legea karmei şi legea reîncarnării.
Legea karmică nu este impusă din exterior, ci din interiorul fiinţei noastre. Eliberarea de sub legea karmei se face după mai multe reîncarnări.
Legea karmei şi legea reîncarnării domină întregul univers. Atât învăţătura despre karma, cât şi cea despre reîncarnare provin dintr-o concepţie care nu recunoaşte existenţa unui Dumnezeu personal şi Creator al întregii lumi.
Trecerea de la un regn inferior la unul superior
În mentalitatea omului contemporan, în care diferite tendinţe sunt reunite în spiritualităţi de tip New Age, se încearcă integrarea reîncarnării în învăţătura creştină. Reîncarnarea nu este văzută ca o realitate negativă, ci ca o posibilitate pentru un urcuş spiritual într-o viaţă viitoare.
Există ideea trecerii de la un regn inferior la unul superior, parcurgându-se diferite cicluri, de la regnul vegetal la cel animal, apoi la cel uman şi supra-uman. Reîncarnarea este o etapă necesară, prin care progresul spiritual se realizează autonom, fără colaborarea cu un Dumnezeu personal.