I. Ce reprezintă raţionamentele
În raport cu termenii sau propoziţiile, raţionamentele (inferenţele) reprezintă:
a) forme logice mai complexe;
b) operaţii logice cu propoziţii.
II. Ce este un raţionament
Un raţionament este:
– operaţia logică prin intermediul căreia >
> din propoziţii date numite premise >
> este derivată o altă propoziţie numită concluzie.
III. Termeni
a) raţionament – în logica tradiţională;
b) inferenţă – în logica modernă;
c) argument sau tehnică de argumentare – în logica contemporană (cel puţin în logica anglo-saxonă).
IV. Condiţiile unui raţionament
Pentru ca o sumă de propoziţii să constituie un raţionament, trebuie îndeplinite, simultan, condiţiile:
1. Unele propoziţii sunt date;
– adică premisele, care pot fi adevărate sau false;
2. Din premise rezultă o propoziţie nouă numită concluzie;
3. Premisele trebuie să constituie un temei suficient sau necesar pentru derivarea concluziei;
– adică nu mai este necesar nimic altceva pentru derivarea concluziei;
4. Concluzia trebuie să constituie consecinţa suficientă sau necesară a premiselor;
– adică concluzia trebuie să urmeze din premisele date.
V. Tipuri de raţionamente
1. Raţionamente deductive, inductive
După direcţia procesului de inferenţă între general şi particular, există inferenţe deductive şi inductive (nedeductive).
a) inferenţa deductivă
O inferenţă deductivă este aceea în care dintr-un anumit număr de premise este derivată o concluzie care este:
– la fel de generală >
– mai puţin generală >
> decât premisele din care a fost obţinută.
Concluzia nu spune mai mult decât spun premisele din care a fost obţinută.
b) inferenţa inductivă
O inferenţă inductivă sau nedeductivă este aceea în care concluzia este:
– mai generală >
> decât premisele din care a fost obţinută.
Chiar dacă premisele sunt adevărate, concluzia obţinută, rămâne, totuşi, probabilă.
2. Raţionamente imediate, mediate
După numărul premiselor din care se obţine concluzia, inferenţele deductive pot fi imediate şi mediate.
a) inferenţa imediată
O inferenţă deductivă este imediată dacă şi numai dacă concluzia este:
– derivată direct dintr-o singură premisă >
> fără nici un alt pas intermediar.
b) inferenţa mediată
O inferenţă deductivă este mediată dacă şi numai dacă concluzia este:
– derivată din mai mult de o premisă.
Exemple: silogismul şi polisilogismul.
3. Raţionamente valide, nevalide
În funcţie de corectitudinea logică, inferenţele deductive pot fi valide şi nevalide.
a) inferenţa validă
O inferenţă deductivă este validă atunci când:
– din premise adevărate >
> se obţine o concluzie adevărată.
b) inferenţa nevalidă
O inferenţă deductivă este nevalidă atunci când:
– premisele pot fi adevărate >
> însă concluzia este falsă.
4. Raţionamente ipotetico-categorice, disjunctivo-categorice
După felul premiselor inferenţele mediate pot fi:
– ipotetico-categorice;
– disjunctivo-categorice.
5. Raţionamente complete, incomplete
După numărul cazurilor examinate inferenţele inductive pot fi clasificate în:
– inducţie completă;
– inducţie incompletă.
6. Raţionamente tari, slabe
În funcţie de gradul de probabilitate al concluziei, inferenţele inductive (nedeductive) pot fi tari şi slabe.
a) argument nedeductiv tare
Un argument nedeductiv este tare numai dacă:
– premisele sunt adevărate;
– concluzia are mare probabilitate să fie adevărată.
b) argument nedeductiv slab
Un argument nedeductiv este slab numai dacă:
– premisele sunt adevărate;
– concluzia are mică probabilitate să fie adevărată.
Raţionament, Tipuri de raţionamente
