Respiraţia anaerobă
Respiraţia anaerobă constă în oxidarea parţială a unor substanţe organice, rezultând compuşi organici şi, eventual, CO2 după ecuaţia generală:
Substanţa organică A → Substanţa organică B + CO2 + Energie.
Acest tip de respiraţie a fost descoperit la ciuperci şi bacterii şi apoi în ţesuturile plantelor superioare. Din cauză că oxidarea nu este completă (vezi ecuaţia) se obţine o cantitate mică de energie de la fiecare moleculă consumată.
2NaOH + CO2 → Na2CO3 + H2O.
Dacă scoateţi seminţele, veţi constata că au miros de alcool etilic.
Plantele superioare respiră anaerob numai în lipsa oxigenului şi numai pentru scurt timp. Iată de ce, pe terenurile cu semănături inundate, apa trebuie drenată rapid.
La microorganisme respiraţia anaerobă se numeşte şi fermentaţie. Diferitele tipuri de fermentaţie se deosebesc între ele după produsul final.
Fermentaţia alcoolică
Fermentaţia alcoolică constă în transformarea glucozei în alcool etilic şi CO2.
Este produsă de ciuperci unicelulare numite drojdii: drojdia de bere, drojdia vinului etc.
Are aplicaţii la fabricarea pâinii şi a băuturilor alcoolice.
În prezenţa oxigenului, drojdiile preferă să respire aerob şi oxidează glucoza până la CO2 şi H2O. De aceea trebuie împiedicată pătrunderea aerului în vasele de fermentaţie.
Fermentaţia lactică
Fermentaţia lactică constă în transformarea moleculei de glucoză în două molecule de acid lactic.
Este produsă de unele bacterii şi este folosită ca metodă de conservare deoarece acidul lactic este un bun conservant.
Se aplică la acrirea laptelui, la prepararea murăturilor şi a nutreţurilor murate.
Fermentaţia acetică
Fermentaţia acetică este atipică deoarece este un proces aerob.
Ea constă în transformarea alcoolului etilic, în prezenţa oxigenului, în acid acetic.
Este produsă de nişte bacterii (Mycoderma aceti etc.) şi este importantă pentru prepararea oţetului.
Alte fermentaţii
Bacteriile din intestinul gros al omului şi al altor mamifere produc fermentaţii importante atât în situaţii normale cât şi în cazuri patologice.
Tot prin fermentaţie, resturile organice de pe fundul bălţilor pot fi transformate, în condiţii aerobe, generând gaz metan.
În condiţii anaerobe se poate obţine în reactoare industriale biogaz, un amestec de CH4 şi CO2. Prin asemenea instalaţii se limitează poluarea şi se obţine în acelaşi timp combustibil, sursă neconvenţională de energie.