Relieful şi societatea omenească

Relieful reprezintă în primul rând suportul pe care trăieşte şi-şi desfăşoară activitatea societatea omenească. Un „suport” solid, dar cu numeroase neregularităţi şi în modificare continuă datorită forţelor interne, a proceselor de modelare externă şi a activităţii transformatoare a omului.

Omul şi vulcanismul

După cum ştim, regiunile vulcanice se suprapun rifturilor, zonelor de coliziune şi subducţie (care generează masive muntoase vulcanice).

Regiunile vulcanice oferă: materiale de construcţie, un substrat pe care se dezvoltă soluri foarte bune şi energia geotermală.

Regiunile vulcanice implică şi riscuri pentru populaţia care trăieşte în apropierea acestora. Activitatea vulcanică creează curgeri de lavă, curgeri de noroi, inundaţii (în regiunile unde vulcanii sunt acoperiţi de zăpezi sau gheţari) nori de fum şi praf vulcanic, cutremure ş.a.

Omul şi eroziunea terenurilor

Cunoaşterea mecanismului eroziunii terenurilor (dezagregare, descompunere, transport, depunere etc.) are numeroase implicaţii în construcţiile urbane, în căile de comunicaţie şi utilizarea agricolă a reliefului. Soclurile vechi, rigide, au o eroziune moderată, regiunile de orogen sunt supuse unei modelari accentuate, iar bazinele sedimentare sunt spaţii de acumulare a materialelor erodate.

În multe situaţii, intervenţia omului contribuie la accelerarea eroziunii. Cauzele eroziunii accelerate sunt despăduririle, suprapăşunatul şi culturile intensive.

În sens contrar omul poate contribui la diminuarea eroziunii prin terasarea versanţilor, plantarea vegetaţiilor şi exploatarea agricolă a terenurilor prin metode agrotehnice ştiinţifice.

Extracţia cărbunelui

Omul şi resursele scoarţei terestre

La suprafaţa scoarţei terestre sau la adâncimi foarte mici există resurse importante utilizate în economie. Resursele pot fi: minerale (minereuri feroase şi neferoase), energetice (hidrocarburi, cărbuni etc.) şi substanţe nemetalifere (sare, roci de construcţie etc.).

Pe soclurile continentale există minereuri de fier, uraniu, diamante, roci de construcţie foarte bune, minereuri neferoase şi, la marginile mai coborâte, cărbuni superiori.

În regiunile orogenezei alpine sunt specifice minereurile neferoase, rocile de construcţie, sarea, sulful şi resursele geotermale, iar în bazinele sedimentare s-au acumulat mari rezerve de hidrocarburi.

Omul şi cutremurele de pământ

Cutremurele de pământ sunt mişcări bruşte ale scoarţei produse de rearanjarea straturilor în interiorul litosferei, la adâncimi mai mici sau mai mari.

Locul unde se produce dislocarea straturilor se numeşte hipocentru (sau focar), iar proiecţia cea mai apropiată la suprafaţă se numeşte epicentru.

Problema principală pusă în faţa oamenilor este înţelegerea mecanismelor de producere a cutremurelor pentru a putea fi prevenite eficient urmările lor.

Cele mai multe cutremure foarte puternice urmăresc marginile plăcilor tectonice şi regiunile în ridicare, cu mobilitate activă.

Cele mai cunoscute şi mai puternice cutremure din ţara noastră se manifestă în zona de curbură a Carpaţilor (zona Vrancea); ele îşi au originea la adâncimi de 80-120 km (fiind la scara terestră „intermediare”) şi sunt datorate deplasării unor subplăci (fragmente de plăci) tectonice.

Relieful şi societatea omenească publicat: 2017-05-18T15:22:50+00:00, actualizat: 2017-05-18T15:37:11+00:00 by Colegiu.info