I. Predica de pe munte
Legea Noului Testament este cuprinsă în aşa-zisa Predică de pe munte, sintetizată în cele 9 Fericiri.
Fericirile au fost rostite de Mântuitorul Hristos, pe un munte când ţinea o predică.
De atunci muntele s-a numit Muntele Fericirilor.
Fericirile nu sunt porunci, ci sfaturi pentru a avea o viaţă morală desăvârşită.
În fiecare fericire trebuie să deosebim mai întâi învăţătura sau îndemnul şi apoi fericirea sau făgăduinţa răsplătirii.
Prin Fericiri se înţeleg cele nouă căi pe care creştinul trebuie să meargă pentru a ajunge la fericirea veşnică, sau cele nouă virtuţi prin care putem dobândi fericirea.
Destinatarii Fericirilor n-au fost numai Apostolii, ci toţi oamenii care doresc dobândirea fericirii veşnice.
Fericirile constituie legea morală adresată tuturor oamenilor.
II. Cele 9 Fericiri
1. Fericirea intâi:
Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
Cei săraci cu duhul sunt cei smeriţi.
Dar ce este smerenia?
A fi smerit înseamnă să-ţi cunoşti locul tău, adică în faţa lui Dumnezeu şi a semenilor să ai o mărturie dreaptă a conştiinţei de sine.
2. Fericirea a doua:
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Starea de păcat a sufletului aduce omului suferinţă.
Iar suferinţa naşte întristarea.
Cuprins de întristare, omul caută o soluţie, o ieşire din acest impas şi cere ajutorul lui Dumnezeu, în rugăciune.
3. A treia fericire:
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Blândeţea descoperă acea împăcare lăuntrică a omului cu ceea ce îl înconjoară.
Ea este o altă virtute ce trebuie să împodobească personalitatea creştinului.
Blândeţea creează ambianţa raporturilor fireşti cu aproapele.
4. A patra fericire:
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate, că aceia se vor sătura.
A căuta dreptatea înseamnă a tânji după bine, urmând voia lui Dumnezeu.
Expresiile flămânzire şi însetare arată dorinţa omului de a înainta spre desăvârşire.
5. A cincea fericire:
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
A avea milă înseamnă a avea un suflet bun.
Milostenia reprezintă concretizarea iubirii în faptă.
6. A şasea fericire:
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Inima este locul tainic al trăirii fiecăruia, este adâncul unui om.
Ce înseamnă a avea inima curată?
A elibera sufletul de orice păcat.
Cel curat cu inima nu va gândi rău despre aproapele său şi nici nu va simţi ceva împotriva lui.
7. A şaptea fericire:
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Pacea întregii lumi este o reflectare a împăcării lăuntrice a omului.
Această pace interioară nu este o performanţă individuală, ci vine dintr-o rugăciune atentă către Dumnezeu şi o relaţie bună cu ceilalţi.
8. A opta fericire:
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a acelora este împărăţia cerurilor.
Cei prigoniţi pentru dreptate vor avea parte de împărăţia cerurilor, aşa cum a făgăduit Mântuitorul.
Căci se cuvine ca lucrătorii împreună cu El la zidirea unei lumi noi să fie acolo unde este şi El.
9. A noua fericire:
Fericiţi veţi fi când din pricina Mea, vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.
Înainte de jertfa Sa, Mântuitorul a vestit ucenicilor că vor fi prigoniţi.
„Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni.”
Şi într-adevăr, martirii din toate epocile însângerate, de la primele secole până la ororile comunismului, sunt dovada sacrificiului pentru Hristos.
„De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi.”
III. Cuvânt de încheiere
Să ne amintim de Înălţarea Mântuitorului Hristos la cer
Învingând moartea, Hristos a început un nou mod de viață alături de Dumnezeu, pe care l-a pregătit și aleșilor săi.
Noi creștinii, privim la casa cerească ce ne așteaptă, trăind încă pe pământ, în realitatea lumii noi în care domnește Hristos.
Acum ştim ce avem de făcut!
↗ Mai ştii Decalogul, cu Cele zece Porunci?