I. Motivaţia
1. Ce este motivaţia
Motivaţia este:
a) ansamblul stimulilor interni care determină comportamentul;
b) ansamblul stărilor de necesitate ale organismului care orientează şi dirijează comportamentul pe direcţia satisfacerii lor.
2. Stimulii din interior
Până acum, când utilizam noţiunea de stimul ne refeream la obiecte externe.
De data aceasta avem în vedere stimuli din interior care îl determină pe om să întreprindă acţiuni de:
a) căutare şi apropiere a unor obiecte sau persoane;
b) evitare şi respingere a unor obiecte sau persoane.
II. Funcţiile motivaţiei
1. Funcţia de activare şi semnalizare
a) activarea internă difuză;
b) semnalizarea unui dezechilibru:
– fiziologic;
– psihologic.
2. Funcţia de declanşare
a) declanşarea acţiunilor efective;
b) pregătirea;
c) punerea în disponibilitate:
– a verigilor motorii, activatorii, în vederea satisfacerii stării de necesitate.
3. Funcţia de direcţionare
a) direcţionarea;
b) orientarea;
c) centrarea atenţiei pe scop, pe obiectiv.
– lipsa ei face că motivaţia să rămână dezordonată, haotică, să se consume în gol.
4. Funcţia de susţinere şi energizare
a) susţinerea;
b) energizarea;
c) menţinerea în activitate a comportamentului declanşat.
– până la consumarea adecvată a stării de necesitate.
III. Tipuri de motivaţie
Motivaţia este o noţiune umbrelă cu o sferă extrem de extinsă, în interiorul ei încadrându-se diferite tipuri, cele mai cunoscute fiind:
a) trebuinţele;
b) motivele;
c) interesele;
d) convingerile;
e) idealurile;
f) concepţia despre lume şi viaţă.
1. Trebuinţele
Trebuinţele sunt structuri motivaţionale bazale şi fundamentale ale personalităţii, forţele ei motrice cele mai puternice reflectând, cel mai pregnant, echilibrul biopsihosocial al omului în condiţiile solicitărilor mediului extern.
2. Motivele
Motivele constituie reactualizări şi transpuneri în plan subiectiv ale stărilor de necesitate.
3. Interesele
Interesele reprezintă orientări selective, relativ stabile şi active spre anumite domenii de activitate.
4. Convingerile
Convingerile sunt idei adânc implantate în structura personalităţii, puternic trăite afectiv, care împing, impulsionează spre acţiune.
5. Concepţia despre lume şi viaţă
Concepţia despre lume şi viaţă constituie o formaţiune motivaţională cognitiv-valorică de maximă generalitate, ce cuprinde ansamblul părerilor, ideilor şi teoriilor despre om, natură şi societate.