Atenţia, Formele atenţiei (involuntară, voluntară, postvoluntară)

I. Atenţia

1. Ce este atenţia

Atenţia este:

– orientarea conştiinţei noastre;

– selectivitatea constiinţei noastre;

– concentrarea conştiinţei noastre;

– – asupra unor stimuli aflaţi:

– – – în afara noastră;

– – – în interiorul nostru.

2. Formele atenţiei

Diferenţiem atenţia în funcţie de:

a) prezenţa / absenţa efortului depus;

b) gradul de conştientizare.

Formele atenţiei sunt:

a) atenţia involuntară;

b) atenţia voluntară;

c) atenţia postvoluntară.

II. Atenţia involuntară

1. Despre atenţia involuntară

Sunt anumite situaţii, contexte, în care, deşi nu ne propunem, atenţia noastră este captată de ceva anume.

Este un fel de solicitare dinspre anumite aspecte sau anumiţi stimuli de:

a) întrerupere a acţiune în desfăşurare;

b) orientare a atenţiei către aceşti stimuli.

Fiind foarte cufundat în lecturarea unui roman, dacă eşti strigat pe nume de o persoană, întrerupi brusc activitatea şi-ţi îndrepţi atenţia către nouă sursă de stimulare.

Această formă a atenţiei se confundă aproape cu reflexul de orientare.

Orice zgomot brusc şi neaşteptat determină orientarea reflexă către sursa respectivă.

2. Stimularea externă a atenţiei involuntare

Atenţia involuntară este deci legată de stimularea externă şi ea poate fi provocată de o serie de aspecte ale acesteia, cum ar fi:

a) apariţia / oprirea bruscă a unor stimuli

– dacă urmăreşti o emisiune la televizor şi se opreşte brusc lumina, atenţia ta va fi reorientată către problemele legate de sursa de lumină.

b) caracterul inedit al unor stimuli

– oricât de absorbit ai fi de problemele tale când mergi spre stradă, dacă apare cineva cu o înălţime de peste 2,5 m, atenţia ta se va îndrepta către această apariţie neobişnuită.

c) intensităţi mari ale unor stimuli

– vizuali, auditivi, olfactivi.

d) contrastul dintre stimuli

– un cuplu ce cuprinde o persoană excesiv de grasă şi o alta excesiv de slabă captează atenţia privitorilor.

e) mişcarea stimulilor

– într-un complex static mişcarea oricărui stimul captează atenţia.

III. Atenţia voluntară

1. Despre atenţia voluntară

Atenţia voluntară este forma ce se implică în majoritatea acţiunilor şi activităţilor noastre.

2. Mobilizarea din interior

Atenţia voluntară presupune mobilizarea şi concentrarea din interior:

a) Trebuie să fiu mai atent.

b) Trebuie să mă concentrez mai mult.

3. Mobilizarea din exterior

Desigur nu poate fi ingnorată nici varianta în care persoana este susţinută şi dirijată din afară cu îndemnuri sau comenzi:

a) Fii mai atent.

b) Concentrează-te mai mult.

IV. Atenţia postvoluntară

1. Despre atenţia postvoluntară

Sunt multe activităţi care, în urma desfăşurării lor, conduc la:

– formarea unor deprinderi;

– – dezvoltarea unor atitudini pozitive faţă de acestea (în sensul că ele devin preferate).

2. Formele atenţiei postvoluntare

În funcţie de direcţia principală de orientare pot fi diferenţiate două forme ale atenţiei:

a) atenţia internă

– orientată către diferite aspecte ale psihologiei proprii:

– – gânduri;

– – imagini;

– – sentimente.

b) atenţia externă

– orientată către lumea exterioară:

– – obiecte;

– – persoane;

– – fenomene.

3. Unde intervine atenţia postvoluntară

Atenţia postvoluntară intervine practic în toate tipurile de activitate umană:

a) muncă;

b) joc;

c) învăţare;

d) creaţie.