Atenţia, Formele atenţiei (involuntară, voluntară, postvoluntară)

Atenţia

Atenţia este orientarea, selectivitatea şi concentrarea conştiinţei noastre asupra unor stimuli aflaţi în afara noastră sau în interiorul nostru.

Formele atenţiei

În funcţie de prezenţa sau absenţa efortului depus şi a gradului de conştientizare diferenţiem:

Atenţia involuntară

Sunt anumite situaţii, contexte, în care, deşi nu ne propunem, atenţia noastră este captată de ceva anume. Este un fel de solicitare dinspre anumite aspecte sau anumiţi  stimuli de a întrerupe o acţiune în desfăşurare şi de orientare a atenţiei către aceşti stimuli. Fiind foarte cufundat în lecturarea unui roman, dacă eşti strigat pe nume de o persoană, întrerupi brusc activitatea şi-ţi îndrepţi atenţia către nouă sursă de stimulare.

Această formă a atenţiei se confundă aproape cu reflexul de orientare. Orice zgomot brusc şi neaşteptat determină orientarea reflexă către sursa respectivă. Deci atenţia involuntară este legată de stimularea externă şi ea poate fi provocată de o serie de aspecte ale acesteia, cum ar fi:

apariţia şi oprirea bruscă a unor stimuli (dacă cineva urmăreşte o emisiune la televiziune şi se opreşte brusc lumina, atenţia ei va fi reorientată către problemele legate de sursa de lumină);

caracterul inedit al unor stimuli (oricât de absorbiţi ar fi oamenii de problemele lor când merg spre stradă, dacă ar apărea cineva cu o înălţime de peste 2,5 m, în mod sigur atenţia lor se va îndrepta către această apariţie neobişnuită);

intensităţi mari ale unor stimuli (vizuali, auditivi, olfactivi);

contrastul dintre stimuli (un cuplu ce cuprinde o persoană excesiv de grasă şi o alta excesiv de slabă captează imediat atenţia privitorilor);

mişcarea stimulilor (într-un complex static mişcarea oricărui stimul ar capta atenţia).

Atenţia involuntară, Atenţia voluntară

Atenţia voluntară

Este forma ce se implică în majoritatea acţiunilor şi activităţilor noastre.

Ea presupune mobilizarea şi concentrarea din interior sub forma „Trebuie să fiu mai atent” sau sub forma „Trebuie să mă concentrez mai mult”.

Desigur nu poate fi ingnorată nici varianta în care persoana este susţinută şi dirijată din afară cu îndemnuri sau comenzi de genul: „Fii mai atent” sau „Concentrează-te mai mult!”

Atenţia postvoluntară

Sunt multe activităţi care în urma desfăşurării lor conduc la formarea unor desprinderi şi totodată la dezvoltarea unor atitudini pozitive faţă de acestea în sensul că ele devin preferate.

În funcţie de direcţia principală de orientare pot fi diferenţiate două forme ale atenţiei:

Atenţia internă este orientată către diferite aspecte ale psihologiei proprii: gânduri, imagini, sentimente etc.

Atenţia externă este orientată către lumea exterioară (obiecte, persoane, fenomene). Ea intervine practic în toate tipurile de activitate umană: muncă, joc, învăţare, creaţie.


Atenţia, Formele atenţiei (involuntară, voluntară, postvoluntară) publicat: 2017-11-28T19:38:10+00:00, actualizat: 2017-11-28T19:46:41+00:00 by Colegiu.info