Însuşirile senzaţiilor


I. Calitatea


1. Diferenţierea senzaţiilor

Calitatea este însuşirea care diferenţiază o senzaţie de alta şi astfel vorbim de cele:

a) vizuale;

b) auditive;

c) olfactive etc.



2. Clasificarea senzaţiilor

Calitatea este şi un criteriu de clasificare a senzaţiilor.

Ea depinde de doi factori principali:


a) natura stimulilor din mediul ambiant;

unde electromagnetice;

vibraţii ale aerului;

substanţe volatile etc.



b) specificul funcţionarii fiecărui analizator.


II. Intensitatea


Intensitatea senzaţiei este proporţională cu intensitatea stimulului.

Dacă trebuie să crească intensitatea senzaţiei, atunci trebuie să fie sporită şi puterea stimulului.


Intensitatea senzaţiei mai depinde şi de alţi factori:

a) starea generală a organismului;

exemplu: oboseala.



b) gradul de sensibilitate a analizatorului din acel moment.

exemplu: suprasolicitarea anterioară a analizatorului.


III. Durata


Durata senzaţiei corespunde, în general, duratei acţiunii stimulului.

Trebuie însă să se ţină seama de existenţa altor două fenomene:


a) perioada de latenţă;

senzaţia nu apare imediat după acţiunea stimulului, ci după câteva miimi de secundă.



b) efectul de postacţiune.

– după încetarea stimulului, câteva miimi de secundă se menţine o urmă, o imagine consecutivă.


Oamenii mobili au o latenţă mai mică.

Oamenii inerţi au o latenţă mai mare decât valorile medii.


IV. Tonalitatea afectivă


Tonalitatea afectivă se referă la faptul că senzaţiile sunt însoţite de trăiri afective:

a) plăcute;

b) neplăcute.


Tonalitatea afectivă depinde de:

a) natura stimulului;

exemple: sunete stridente, mirosuri şi gusturi dezagreabile.



b) experienţa anterioară a subiectului;

exemplu: nesuportarea culorii roşu aprins – experienţă periculoasă a unui incendiu din trecut.

c) atitudinile pe care şi le-a format.

exemplu: neplăcerea faţă de negru – culoarea doliului.


V. Valoarea informaţională


Valoarea informaţională se referă la faptul că senzaţiile reflectă:

a) însuşiri ale obiectelor exterioare şi pe această bază mişcările şi acţiunile pot fi eficiente;

b) gradul de încordare musculară şi direcţia de orientare a mişcărilor;

c) stări interne legate de satisfacerea trebuinţelor fundamentale.



De aceea senzaţiile au fost grupate în următoarele categorii:


a) exteroceptive;

provocate de însuşirile obiectelor;

exemple: auditive, vizuale, gustative, tactile.


b) proprioceptive;

provocate de stările tensionale;

– – de la nivelul articulaţiilor;

– – de la nivelul sistemului osteomuscular.



c) interoceptive.

exemple: foame, sete, durere viscerală.


VI. Caracterul conştient


Caracterul conştient este o însuşire a senzaţiilor care apare numai după ce s-au dezvoltat alte procese psihice cum ar fi:

a) gândirea;

b) memoria;

c) mecanismele limbajului.



La începutul vieţii:

– senzaţiile nu pot fi conştientizate.


Între 1 şi 3 ani:

apare conştiinţa;

senzaţiile încep să aibă o astfel de calitate.


La adult:

multe senzaţii rămân inconştiente;

– doar unele senzaţii ajung să fie conştientizate.



Suprasolicitare

Suprasolicitare




Însuşirile senzaţiilor publicat: 2024-10-31T08:22:34+02:00, actualizat: 2024-10-31T09:09:22+02:00 by Colegiu.info