Corespondenţa este un schimb de scrisori între două sau mai multe persoane.
1. Telegrama
Telegrama este o comunicare (scurtă) la distanţă transmisă prin mijloacele cele mai rapide:
a) telegraf;
b) telefon.
Dacă este expediată de la un oficiu poştal, este necesară completarea unui formular.
Dacă este transmisă prin telefon, prin intermediul unui serviciu special, se dictează.
2. E-mailul
E-mailul (poşta electronică) este o modalitate modernă de a coresponda.
Pentru aceasta însă este necesară o conexiune la internet.
Formularul este în limba engleză şi are următoarele rubrici:
a) To: (adresa destinatarului);
b) From: (adresa expeditorului; se imprimă automat);
c) Subject: (completarea nu este obligatorie; reprezintă o formulare scurtă despre conţinutul mesajului);
d) Cc: (se completează în cazul în care acelaşi mesaj se doreşte a fi expediat şi altor destinatari, vizibili pentru ceilalţi);
e) Bcc: (se completează în cazul în care se doreşte ca mesajul să fie expediat şi altor destinatari, invizibili pentru ceilalţi);
f) Attached: (oferă posibilitatea ataşării unui document aflat într-un fişier al computerului).
3. SMS-ul
SMS este abrevierea pentru Short Message Sent, prin care se desemnează scurte mesaje transmise prin intermediul telefonului mobil.
4. Biletul
Biletul este o scrisoare de câteva rânduri prin care se transmit, de obicei într-un limbaj informal, scurte comunicări:
a) informaţii;
b) întrebări;
c) rugăminţi etc.
5. Cartea poştală
Cartea poştală (vederea) este un tip de corespondenţă realizat pe un suport de carton care are:
a) pe faţă o imagine imprimată;
b) pe verso un spaţiu pentru adresă şi timbru;
c) pe verso un spaţiu pentru scrierea textului.
Cartea poştală nu se pune în plic.
6. Scrisoarea
Scrisoarea este un text prin care un emiţător comunică unui destinatar:
a) informaţii;
b) sentimente;
c) opinii;
d) atitudini;
e) mulţumiri;
f) o invitaţie etc.
7. Corespondenţa privată / oficială
Corespondenţa privată poate fi:
a) familială;
b) de dragoste;
c) amicală.
Corespondenţa oficială este cea adresată:
a) instituţiilor;
b) partenerilor de afaceri.
8. Convenţiile unei scrisori
Convenţiile unei scrisori, presupun, în ordine:
a) indicarea datei şi a locului;
b) formula de adresare;
c) [introducerea];
d) cuprinsul;
e) formula de încheiere;
f) semnătura;
g) [post-scriptum/P.S.].
9. Redactarea unei scrisori
a) atenţie la aşezarea în pagină a textului şi, nu în ultimul rând, la alegerea tipului de hârtie;
b) data şi locul se scriu, de regulă, în colţul din dreapta, sus;
c) formula de adresare este coborâtă cu cel puţin 2-3 centimetri faţă de marginea de sus a paginii şi se scrie, de regulă, la mijlocul rândului;
d) între formula de adresare şi [introducere]/cuprins se lăsă tot un spaţiu de 2-3 centimetri şi se foloseşte alineatul;
e) formula de încheiere se plasează în dreapta paginii şi se desparte de semnătura prin virgulă;
f) semnătura se aşază un rând mai jos;
g) post-scriptumul poate fi marcat distinct prin abrevierea P.S. sau printr-un rând liber, după semnătură.
Pentru corespondenţa oficială este necesară obligatoriu o coală albă, de format A4 (ministerială).
În cazul corespondenţei private, alegerea hârtiei (format, culoare etc.) este dependentă de partener şi context.
Corespondenţa prin e-mail
