Punctele de suspensie, Linia de pauză, Punctul, Paranteza, Apostroful, Ghilimelele

Rolul semnelor ortografice şi de punctuaţie

Punctele de suspensie indică o pauză mare în cursul vorbirii.

Punctele de suspensie:

a) nu marchează sfârşitul unui enunţ;

b) indică doar întreruperea fluxului vorbirii.

– serveşte, în interiorul propoziţiei sau al frazei, la:

– – delimitarea cuvintelor şi construcţiilor incidente;

– – delimitarea unor părţi de propoziţie sau a unor propoziţii întregi;

– – – în aceste cazuri suprapunându-se funcţiilor virgulei şi ale parantezelor.

– se foloseşte la scrierea unor cuvinte compuse;

– – formate dintr-un termen simplu şi altul compus;

– – formate din doi termeni compuşi;

– – – în cazurile în care termenii componenţi se scriu cu cratimă.

Punctul este semn de punctuaţie când marchează:

a) pauza care se face între propoziţiile sau frazele independente ale unui text;

b) încheierea unei unităţi lexicale.

Punctul este semn ortografic când marchează o abreviere.

Paranteza marchează, în general:

– un adaos în interiorul unei propoziţii sau al unei fraze.

Fiind vorba de un adaos explicativ, parantezele îndeplinesc uneori funcţiile:

a) liniei de pauză;

b) virgulei.

Cel mai des întrebuinţate sunt:

a) parantezele rotunde ( );

b) parantezele drepte [ ].

Se mai folosesc şi parantezele unghiulare < >.

Uneori funcţia parantezelor este preluată de bare / /.

Apostroful este un semn de ortografie care marchează:

a) căderea accidentală în rostire a unor sunete;

b) absenţa primelor cifre ale notaţiei unui an.

Ghilimelele (semnele citării) se folosesc, de obicei, pentru a marca:

– reproducerea întocmai a unui enunţ scris de altcineva.

În punctuaţia românească se folosesc două tipuri de ghilimele:

a) „…”;

b) <<…>>.

– acestea din urmă numite şi ghilimele franceze sau ascuţite.