Rolul semnelor ortografice şi de punctuaţie în înţelegerea mesajelor scrise:
Punctele de suspensie
Punctele de suspensie indică o pauză mare în cursul vorbirii. Ele nu marchează sfârşitul unui enunţ, ci indică doar întreruperea fluxului vorbirii.
Linia de pauză
Linia de pauză, ca semn de punctuaţie, serveşte, în interiorul propoziţiei sau al frazei, la delimitarea cuvintelor şi construcţiilor incidente, a unor părţi de propoziţie sau a unor propoziţii întregi, în aceste cazuri suprapunându-se funcţiilor virgulei şi ale parantezelor.
Ca semn ortografic, se foloseşte la scrierea unor cuvinte compuse formate dintr-un termen simplu şi altul compus sau din doi termeni compuşi, în cazurile în care termenii componenţi se scriu cu cratimă.
Punctul
Punctul este semn de punctuaţie când marchează pauza care se face între propoziţiile sau frazele independente ale unui text, precum şi încheierea unei unităţi lexicale.
Ca semn ortografic, marchează o abreviere.
Paranteza
Paranteza marchează, în general, un adaos în interiorul unei propoziţii sau al unei fraze. Fiind vorba de un adaos explicativ, parantezele îndeplinesc uneori funcţiile liniei de pauză sau ale virgulei.
Cel mai des întrebuinţate sunt parantezele rotunde ( ) şi cele drepte [ ]. Se mai folosesc şi cele unghiulare < >. Uneori funcţia parantezelor este preluată de bare / /.
Apostroful
Apostroful este un semn de ortografie care marchează căderea accidentală în rostire a unor sunete sau absenţa primelor cifre ale notaţiei unui an.
Ghilimelele
Ghilimelele (semnele citării) se folosesc, de obicei, pentru a marca reproducerea întocmai a unui enunţ scris de altcineva.
În punctuaţia românească se folosesc două tipuri de ghilimele “…” şi <<…>>, acestea din urmă numite şi ghilimele franceze sau ascuţite.