Mercur
Mercur, planeta cea mai apropiată de Soare, arată acestuia aceeaşi emisferă, perioada de rotaţie fiind egală cu cea de revoluţie.
Venus
Venus (Luceafărul) este cea mai strălucitoare planetă a sistemului solar şi se aseamănă ca dimensiuni cu Pământul.
Atmosfera planetei este foarte densă.
Datorită apropierii de Soare şi a efectului de seră produs de dioxidul de carbon, temperatura este de peste 400ºC.
Terra…
Marte
Marte este planeta care se apropie cel mai mult de condiţiile de pe Terra.
Atmosfera rarefiată (1% din cea terestră) face ca pe suprafaţa planetei să existe schimbări bruşte de temperatură de la zi la noapte (între +15º şi -70ºC).
În compoziţia atmosferei predomină dioxidul de carbon.
Pe suprafaţa planetei s-au putut identifica „mări„, calote polare (formate din dioxid de carbon şi apă), deşerturi (de culoare roşie, datorită oxizilor de fier), munţi, cratere, canioane, cursuri ale unor vechi râuri ş.a.
Jupiter
Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul solar, este formată din hidrogen (76%) şi heliu, aflate în stare gazoasă la exterior şi în stare solidă în interior.
S-a observat că Jupiter radiază de două ori mai multă energie decât primeşte de la Soare, fiind singura planetă cu o astfel de proprietate.
Are 16 sateliţi (dintre care doi – Io şi Ganymede – comparabili cu Luna) şi un câmp magnetic planetar foarte puternic.
Saturn
Saturn are în planul ecuatorial un inel format dintr-un număr mare de corpuri cu dimensiuni reduse care reflectă radiaţiile luminoase.
Dintre cei 17 sateliţi s-a observat că Titan (cu diametrul mai mare decât al Lunii) are o atmosferă proprie şi se consideră a fi cel mai mare satelit din sistemul solar.
Uranus
Uranus este o planetă cu o turtire apreciabilă (1/10) şi o poziţie curioasă în spaţiu, axa polilor fiind situată aproape în planul orbitei.
Neptun
Neptun are o temperatură scăzută (-200ºC) şi o atmosferă în care există hidrogen, heliu şi amoniac.
Unul dintre cei 8 sateliţi ai planetei (Triton) este comparabil ca mărime cu Luna.
Pluto
Pluto este cea mai îndepărtată planetă, fapt ce face dificilă observarea ei.
Planeta Pluto are atmosferă (în care predomină metanul îngheţat) şi un nucleu solid.
Împreună cu satelitul său, Charon, se rotesc în jurul unui centru de gravitaţie comun.