I. Planetele interioare
Cele patru planete interioare (Mercur, Venus, Pământ, Marte) au o compoziție densă.
1. Planeta Mercur
Mercur este planeta cea mai apropiată de Soare.
Aceasta arată Soarelui aceeaşi emisferă.
Perioada de rotaţie este aproape egală cu cea de revoluţie.
2. Planeta Venus
Venus (Luceafărul) este cea mai strălucitoare planetă a sistemului solar.
Aceasta se aseamănă ca dimensiuni cu Pământul.
Atmosfera planetei este foarte densă.
Este cea mai apropiată de Soare şi are un puternic efect de seră produs de dioxidul de carbon.
Temperatura este de peste 400ºC.
3. Planeta Pământ (Terra)
4. Planeta Marte
Marte este planeta care se apropie cel mai mult de condiţiile de pe Terra.
Atmosfera este rarefiată (1% din cea terestră).
Pe suprafaţa planetei există schimbări bruşte de temperatură de la zi la noapte (între +15º şi -70ºC).
În compoziţia atmosferei predomină dioxidul de carbon.
Pe suprafaţa planetei Marte s-au putut identifica:
a) „mări”;
b) calote polare (formate din dioxid de carbon şi apă);
c) deşerturi (de culoare roşie, datorită oxizilor de fier);
d) munţi, cratere, canioane;
e) cursuri ale unor vechi râuri ş.a.
II. Centura de asteroizi
Între planetele Marte și Jupiter se află o zonă numită centura de asteroizi.
Mărimea asteroizilor variază de la mărimi microscopice până la câteva sute de kilometri.
În centura de asteroizi se află planeta pitică Ceres.
Centura de asteroizi separă planetele interioare de planetele exterioare.
III. Planetele exterioare
Cele patru planete exterioare (Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun) sunt giganţi gazoşi.
5. Planeta Jupiter
Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul solar.
Este formată din hidrogen (76%) şi heliu.
Acestea se află în stare gazoasă la exterior şi în stare solidă în interior.
Jupiter radiază de două ori mai multă energie decât primeşte de la Soare.
Este singura planetă cu o astfel de proprietate.
Are 16 sateliţi (dintre care doi – Io şi Ganymede – comparabili cu Luna).
Jupiter are un câmp magnetic planetar foarte puternic.
Planetele sistemului solar şi distanţa lor faţă de Soare
6. Planeta Saturn
Saturn are în planul ecuatorial un inel.
Acesta este format dintr-un număr mare de corpuri cu dimensiuni reduse care reflectă radiaţiile luminoase.
Dintre cei 17 sateliţi s-a observat că Titan (cu diametrul mai mare decât al Lunii) are o atmosferă proprie.
Titan se consideră a fi cel mai mare satelit din sistemul solar.
7. Planeta Uranus
Uranus este o planetă cu o turtire apreciabilă (1/10).
Aceasta are o poziţie curioasă în spaţiu.
Axa polilor este situată aproape în planul orbitei.
8. Planeta Neptun
Neptun are o temperatură scăzută (-200ºC).
În atmosfera sa există hidrogen, heliu şi amoniac.
Unul dintre cei 8 sateliţi ai planetei (Triton) este comparabil ca mărime cu Luna.
IV. Planeta pitică Pluto
De la descoperirea sa, Pluto a fost considerată a noua planetă însă recent a fost exclusă şi reclasificată doar ca o planetă pitică.
Pluto are un nucleu solid şi o atmosferă în care predomină metanul îngheţat.
Împreună cu satelitul său, Charon, se rotesc în jurul unui centru de gravitaţie comun.
Planeta pitică Pluto se află în centura Kuiper, un inel de corpuri situat dincolo de orbita lui Neptun.
Pluto era al nouălea obiect ca mărime care orbitează direct în jurul Soarelui, dar a fost detronat de recent descoperita planetă pitică Eris, considerată de mulți ca fiind Planeta X.