Dintre formele de relief vom prezenta un relief spectaculos şi atractiv, relieful carstic. Denumirea de relief carstic provine dintr-o regiune tipică: Podişul Karst din Slovenia.
Relieful carstic este un relief petrografic deoarece formele rezultate sunt influenţate de rocile subiacente care sunt calcarele. Fenomenele carstice sunt influenţate, de asemenea, foarte mult şi de factorii fizico-geografici: căldura, cantitatea de precipitaţii, vegetaţia, caracteristicile chimice ale apei etc.
Fenomenele carstice evoluează până la eroziunea completă a calcarelor; de aceea, dezvoltarea unor sisteme subterane de mari dimensiuni se datorează unor grosimi mari a rocilor calcaroase şi a unei evoluţii îndelungate în timp.
Există mai multe categorii de calcare, dar, pe ansamblu, ele se aseamănă prin rezistenţă la eroziunea mecanică (fizică); calcarul este însă dizolvat de către apă (apa de infiltraţii, apa subterană sau a râurilor) deoarece este încărcat cu dioxid de carbon.
Prin dizolvare la suprafaţă se creează excavaţiuni de dimensiuni diferite (lapiezuri, doline, polii, avene, uvale), iar în interior goluri subterane (peşteri şi cursuri subterane); peşterile au forme proprii de dizolvare şi acumulare (stalactite, stalagmite, draperii etc.).
O conectare a circulaţiei de suprafaţă şi adâncime se realizează prin locurile unde apa pătrunde în interior (ponor) sau apare la suprafaţă (izvoare carstice). Văile dau chei adânci cu pereţi abrupţi.
Ştiinţa care se ocupă cu studiul regiunilor, fenomenelor şi formelor carstice se numeşte carstologie, iar ştiinţa care studiază peşterile se numeşte speologie.
Emil Racoviţă, creatorul primului institut de speologie din lume (la Cluj-Napoca) este fondatorul biospeologiei, disciplina ştiinţifică ce se ocupă cu studiul vieţii din peşteri.