Vaporizarea
Vaporizarea este procesul de trecere a unei substanţe din stare lichidă în stare gazoasă.
Vaporizare în vid
Vaporizarea în vid are loc instantaneu.
Vaporizarea în vid încetează în momentul în care presiunea vaporilor obţinuţi devine maximă, la temperatura la care are loc vaporizarea.
Vaporii ce coexistă în echilibru cu lichidul din care provin (masa fiecărei faze rămâne constantă în timp) se numesc vapori saturanţi.
Legile vaporilor saturanţi
– Presiunea vaporilor saturanţi nu depinde nici de masa fazei lichide, nici de masa vaporilor saturanţi.
– La o temperatură dată presiunea vaporilor saturanţi nu depinde de volumul ocupat de vaporii saturanţi, ci numai de natura lichidului din care provin.
– Presiunea vaporilor saturanţi reprezintă presiunea maximă a vaporilor unui lichid, la o temperatură dată.
– Presiunea vaporilor saturanţi creşte odată cu temperatura.
Vaporizarea în atmosferă limitată
– Vaporizarea în atmosferă limitată se realizează lent şi nu instantaneu ca vaporizarea în vid.
– Presiunea maximă a vaporilor în prezenţa unui gaz este aceeaşi ca în vid la aceeaşi temperatură.
Evaporarea
Evaporarea reprezintă vaporizarea unui lichid prin suprafaţa sa liberă, într-o atmosferă nelimitată.
Vaporizarea în toată masa lichidului (Fierberea)
Vaporizarea în toată masa lichidului, care se manifestă prin apariţia bulelor în tot lichidul, se numeşte fierbere.
– La o presiune dată deasupra lichidului, fierberea se produce întotdeauna la aceeaşi temperatură, caracteristică fiecărui lichid, numită temperatură de fierbere sau punct de fierbere.
– În tot timpul fierberii, deşi lichidul primeşte continuu căldură, temperatura sa rămâne constantă.
– În timpul fierberii, presiunea vaporilor saturanţi ai lichidului este egală cu presiunea care se exercită asupra lichidului.
Căldura latentă specifică de vaporizare
Căldura necesară pentru vaporizarea unităţii de masă de substanţă, la temperatura la care decurge transformarea se numeşte căldură latentă specifică de vaporizare şi se defineşte prin relaţia:
λv = Q/m
Temperatura critică a substanţei
Temperatura maximă la care o substanţă mai poate fi întâlnită în fază lichidă se numeşte temperatură critică a substanţei respective.