Calitatea şi cantitatea propoziţiilor categorice pot fi utilizate în calitate de criterii de clasificare a tipurilor de propoziţii categorice.
Clasificarea după calitate
După calitate, propoziţiile pot fi:
– afirmative, atunci când propoziţia redă un raport de concordanţă între S şi P: Toţi S sunt P şi Unii S sunt P.
– negative, atunci când propoziţia redă un raport de opoziţie între S şi P: Nici un S nu este P şi Unii S nu sunt P.
Clasificarea după cantitate
După cantitate, propoziţiile categorice sunt:
– universale, atunci când P se enunţă despre întreaga extensiune a lui S: Toţi S sunt P şi Nici un S nu este P.
– particulare, atunci când P se enunţă doar despre o parte din extensiunea lui S: Unii S sunt P şi Unii S nu sunt P.
– singulare, atunci când P se enunţă despre un singur element din extensiunea lui S: Acest elev este absent. Deoarece extensiunea lui S este reprezentată de un singur obiect, se consideră că enunţarea lui P se face despre o clasă în întregul său, aşa încât propoziţiile singulare pot fi eliminate din discuţie, fiind tratate ca propoziţii universale.
Criterii de clasificare combinate
Aceste criterii de clasificare pot fi combinate, aşa încât vor fi obţinute patru tipuri de propoziţii categorice, fiecărui tip fundamental de propoziţie categorică corespunzându-i un simbol, o formulă şi diferite modalităţi de reprezentare a raportului existent între termeni:
– Universală afirmativă – Simbol A – Formula SaP – „Toţi S sunt P.”
– Universală negativă – Simbol E – Formula SeP – „Nici un S nu este P.”
– Particulară afirmativă – Simbol I – Formula SiP – „Unii S sunt P.”
– Particulară negativă – Simbol O – Formula SoP – „Unii S nu sunt P.”