Aplicaţiile de studiere a reţelei hidrografice diferă în funcţie de caracteristicile orizontului local. Pentru principalele tipurile de condiţii (munte, deal şi câmpie), aplicaţiile practice se referă la următoarele elemente:
Reţeaua hidrografică superficială
Analiza reţelei hidrografice superficiale presupune: măsurarea sistematică cu un instrumentar minim, a nivelului râului în cursul unui an; măsurarea debitelor în momente caracteristice; analiza unor elemente morfografice (gradul de meandrare, aspectul malurilor, forma talvegului, aspectul albiei majore, inundaţiile, fenomene de îngheţ şi poluare).
Apele subterane
Analiza apelor subterane presupune abordarea următoarelor aspecte: analiza adâncimii pânzei freatice prin măsurarea nivelului apelor fântânilor; identificarea izvoarelor şi precizarea condiţiilor în care acestea se formează; dobândirea unor informaţii indirecte despre apele de adâncime; utilizarea apelor.
Apele stătătoare
Analiza apelor stătătoare presupune: identificarea tipului de organism hidrografic (lac natural, lac artificial, baltă, mlaştină); identificarea modificării nivelului apei în regim natural; utilizarea apelor lacustre; observarea unor fenomene legate de îngheţ şi alte aspecte ale lacurilor.
Delta Dunării
În orizontul local al Deltei Dunării, situaţia este mai complexă, prin grandoarea fenomenului hidrografic.
Litoralul Mării Negre
Regiunea de litoral a Mării Negre cuprinde pe lângă hidrografia uscatului (râuri, lacuri, ape subterane) şi elemente legate de Marea Neagră, care pot fi observate direct (valurile, curenţii litorali) sau cu instrumente mai complexe (maree, salinitate).
Interacţiunea dintre atmosferă, apa mării şi uscat creează aici un important potenţial bioclimatic. Studierea orizontului local se poate face după un plan:
– râuri, afluenţi, pâraie: formă, lungime, suprafaţă, oscilaţii de nivel şi de debit, fenomene de îngheţ, inundaţii
– ape subterane: categorii, adâncimi, potabilitate
– lacuri: tip de lac, suprafaţă, adâncime, oscilaţiile nivelului, surse de alimentare, utilizare economică
– alte elemente ale hidrografiei (în funcţie de specificul local)
– aspecte ale utilizarii economice.