Sistemul respirator
Fenomenul esenţial al respiraţiei este reprezentat şi la mamifere de oxidoreducerile celulare.
La acesta se mai adaugă încă două fenomene ajutătoare: schimbul de gaze dintre mediul intern şi mediul extern precum şi transportul gazelor respiratorii.
Sistemul respirator îndeplineşte numai una din funcţiile respiraţiei: schimbul de gaze.
Structura lui esenţială este o membrană foarte subţire situată între aer şi sânge. Ea este situată în plămâni.
Restul sistemului respirator are rolul de a menţine aer proaspăt la nivelul suprafeţei de schimb.
La mamifere, sistemul respirator este format din căi respiratorii extrapulmonare şi plămâni.
Căile respiratorii
Căile respiratorii (cavităţile nazale, faringe, laringe, trahee, bronhii) nu au doar rolul de a conduce aerul. Ele îl umezesc, îl încălzesc şi îl purifică.
Cavititatile nazale sunt căptuşite cu mucoasa nazală. Aceasta are o foarte bogată reţea de vase cu rol în încălzirea aerului. Ea produce mucus care umezeşte aerul şi reţine particule străine.
Faringele este organul comun sistemelor digestiv şi respirator.
Laringele are în peretele său numeroşi muşchi şi piese cartilaginoase protectoare. Un cartilaj în formă de frunză (epiglotă) acoperă intrarea, în timpul deglutiţiei.
În interior, peretele laringelui are nişte pliuri musculoase, coardele vocale, care produc sunete.
Traheea conţine în peretele său inele cartilaginoase suprapuse care o ţin mereu deschisă.
Bronhiile au şi ele ţesut cartilaginos. Mucoasa traheei şi bronhiilor produce mucus care reţine particulele străine şi are cili care, prin mişcarea lor permanentă, împing corpurile străine spre ieşire.
Plămânii
Plămânii ocupă cea mai mare parte din cavitatea toracică. Ei sunt acoperiţi cu două membrane subţiri numite pleure: pleura externă aderă la peretele toracic, iar cea internă aderă la plămâni. Între ele este o peliculă subţire de lichid.
Fiecare plămân este alcătuit din lobi, aceştia din segmente care, la rândul lor, sunt formate de lobuli. Fiecare din aceste unităţi primeşte independent căi aeriene, vase şi nervi, astfel că, la nevoie, fiecare poate fi extirpată fără să afecteze structurile vecine.
Bronhiile se ramifică de mai multe ori în plămâni. Cele mai subţiri se numesc bronhiole. Ele nu mai au cartilaj dar au mult ţesut muscular neted şi se termină cu sacii alveolari.