Scoarţa cerebrală, Neocortexul, Alocortexul

Scoarţa cerebrală

Din punct de vedere filogenetic şi structural, scoarţa cerebrală prezintă două zone: neocortexul şi alocortexul.

Neocortexul

Neocortexul, regiunea recent apărută filogenetic, are cea mai mare dezvoltare la om, fiind formată din şase straturi de neuroni. Neocortexul poate fi: receptor, motor şi de asociaţie.

Neocortexul receptor

Neocortexul receptor reprezintă zona de proiecţie corticală a sensibilităţilor specifice.

Cuprinde arii senzitive şi arii senzoriale.

Ariile senzitive

Ariile senzitive (somestezice) sunt reprezentate de aria somestezică I din lobul parietal, unde se proiectează sensibilitatea exteroceptivă cutanată (cu excepţia celei protopatice) şi proprioceptivă conştientă şi de aria somestezică II din lobul temporal, unde se proiectează sensibilitatea protopatică.

În aria somestezică I există o reprezentare a corpului (homunculus senzitiv) în care segmentele sale sunt deformate, deoarece regiunile corpului sunt reprezentate direct proporţional cu gradul lor de sensibilitate.

Ariile senzoriale

Ariile senzoriale reprezintă locul în care sunt proiectate sensibilităţile speciale, cum sunt: cea vizuală (lob occipital), auditivă, vestibulară (lob temporal), gustativă (lob parietal).

Neocortexul motor

Neocortexul motor cuprinde arii în care îşi au originea fibrele piramidale şi o parte a celor extrapiramidale. Aria motorie principală se află în lobul frontal şi reprezintă locul în care îşi au originea majoritatea fibrelor piramidale.

Reprezentarea segmentelor corpului în această arie se numeşte homunculus motor şi, ca şi cea senzitivă, este deformată. La acest nivel, segmentele au o reprezentare mai mare, în funcţie de gradul de complexitate a mişcărilor (cu cât musculatura efectuează mişcări mai fine, cu atât segmentul este mai bine reprezentat).

Neocortexul de asociaţie

Neocortexul de asociaţie este zona nou apărută, extinsă în toate regiunile corticale, la nivelul căreia excitaţia nu produce manifestări senzitive sau motorii. Rolul său este de a asocia diversele arii corticale (senzitivo-senzoriale şi motorii), îndeplinind şi funcţii psihice.

Creierul uman are trei zone de asociaţie:
prefrontală, cu rol în înţelegerea cuvintelor, în memoria vizuală, în activitatea sexuală şi în reactivitatea emoţională;
temporală, implicată în controlul activităţii vegetative şi în determinarea personalităţii;
parietooccipitală, cu rol în prelucrarea informaţiilor primite de la aria somestezică I şi a informaţiilor vizuale, influenţând declanşarea unei activităţi motorii corespunzătoare.

Scoarţa cerebrală, Neocortexul, Alocortexul

Alocortexul

Alocortexul, sau zona veche a scoarţei cerebrale, este alcătuit din arhicortex (include hipocampul şi nucleii amigdalieni) şi paleocortex (include bulbii olfactivi).

Alocortexul, împreună cu formaţiuni învecinate din neocortex, formează sistemul limbic. Aceasta este localizat pe faţa medială a emisferelor, fiind dispus sub forma unui arc de cerc în jurul diencefalului şi are rol în: reglarea aportului alimentar, menţinerea atenţiei, coordonarea funcţiilor emoţionale şi a comportamentului instinctual, funcţionând totodată că zonă de proiecţie primară şi de integrare a aferenţelor olfactive. Aceste funcţii se realizează în colaborare cu hipotalamusul, cu care realizează o unitate funcţională.


Scoarţa cerebrală, Neocortexul, Alocortexul publicat: 2019-06-03T13:34:32+02:00, actualizat: 2019-06-03T13:34:32+02:00 by Colegiu.info