Recombinarea genetică intercromozomală este determinată de migrarea independentă şi întâmplătoare spre polii fusului de diviziune a cromozomilor din perechea de bivalenţi, în anafaza I a diviziunii meiotice.
În timpul anafazei I a meiozei, cromozomii din perechiile de bivalenţi vor migra independent şi întâmplător spre polii fusului de diviziune (nu după provenienţă).
Numărul tipurilor de combinaţii de cromozomi rezultate, implicit numărul tipurilor de gameţi rezultaţi, este dat de relaţia 2n, unde n = numărul perechilor de cromozomi în stare heterozigotă. Cu cât numărul perechilor de cromozomi este mai mare, cu atât numărul tipurilor de gameţi rezultaţi va fi mai mare.
Procesul de recombinare genetică intercromozomală este unul din procesele care asigură variabilitatea organismelor în lumea vie şi evoluţia acestora.
Dacă se va adăuga la acest tip de recombinare şi recombinarea genetică intraspecifică, numărul tipurilor de gameţi rezultaţi va ajunge practic la infinit.
Procesele de recombinare genetică explică neasemănarea dintre descendenţii unei familii (cu excepţia gemenilor univitelini), precum şi marea variabilitate existentă în lumea vie.
* În afara celor două tipuri de recombinare genetică, la unele ciuperci inferioare (regnul Fungi) din genurile Neurospora, Saccharomyces, Aspergillus ş.a., este prezent un alt tip de recombinare genetică, denumită recombinarea genetică nereciprocă, sau recombinarea genetică prin conversie.