Nuvela
Termenul desemnează specia genului epic, în proză, de dimensiuni cuprinse între cele ale povestirii şi cele ale romanului.
Nuvela se deosebeşte de povestire prin obiectivitate şi prin construirea unor personaje complexe, nefiind axată doar pe evenimentul propriu-zis.
Caracteristicile nuvelei
– cuprinde cel mai adesea fapte verosimile
– cuprinde un singur conflict
– prezintă o intrigă riguros construită
– pune accentul mai mult pe personaj decât pe acţiune
– tendinţă spre obiectivitate
– faţă de povestire, nuvela păstrează o legătură mai puternică cu realitatea
– personajele sunt caracterizate în funcţie de rolul şi importanţa lor în conturarea acţiunii, cu accent pe surprinderea datelor esenţiale ale personajului principal, descris prin observaţie şi analiză
– timpul şi spaţiul sunt limitate, dar mult mai ample decât în schiţă.
Nuvela poate fi istorică, psihologică, fantastică, filosofică etc.
Exemple de nuvele (Opere reprezentative)
Literatura română
– C. Negruzzi: Alexandru Lăpuşneanul.
– Al. I. Odobescu: Doamna Chiajna.
– I. Slavici: Moara cu noroc, Budulea Taichii.
– I. L. Caragiale: Păcat, O făclie de Paşte, În vreme de război.
– Gala Galaction: Lângă apa Vodislavei, De la noi, la Cladova, Gloria Constantini.
– Marin Preda: Întâlnirea din pământuri.
Literatura universală
– G. Boccaccio: Decameronul.
– M. Cervantes: Nuvele exemplare.
– Stendhal: Vanina Vanini.
– Prosper Mérimée: Colomba.
– Guy de Maupassant: Bulgăre de seu.
– A. Cehov: Doamna cu căţelul.
– L. Pirandello: Nuvele pentru un an.