Mediul natural, Mediul antropic
Oamenii au trăit de la început în mediul natural, format din plante, animale, sol, aer, apă, roci, apărut de milioane de ani.
Mai târziu a apărut şi mediul antropic, alcătuit din instituţii social-economice şi creat de fiinţa umană pe baza utilizării ştiinţei, tehnologiei şi organizării politice.
Geografia mediului înconjurător
Interacţiunile dintre mediul natural şi mediul antropic reprezintă obiectul de studiu al geografiei mediului.
Geografia mediului înconjurător este ştiinţa organizării şi utilizării spaţiului ce are ca obiect de studiu analiza relaţiilor dintre societate şi natură.
Prin urmare, se cere a fi avut în vedere potenţialul mediului, care poate fi transformat, utilizat şi amenajat de om şi care, integrat în activităţi socio-productive, poate să determine capacitatea de amenajare a spaţiului.
Ambele medii sunt esenţiale pentru viaţa noastră, dar integrarea lor succesivă a cauzat tensiuni exprimate prin degradarea elementelor componente.
La început, omul a perceput mediul ca extrem de vast şi periculos. Acest fapt l-a determinat pe om să controleze mediul pentru a-şi asigura existenţa şi confortul. Pe de altă parte, omul exploatează resursele, alterând sistemele naturale într-un mod în care pune în pericol existenţa şi continuitatea unor organisme alături de care împarte planeta.
Mediul înconjurător
Mediul înconjurător reprezintă ansamblul aspectelor fizice, chimice, biologice şi sociale, care pot avea un efect direct sau indirect asupra vieţuitoarelor şi a omului.
Altfel spus, mediul înconjurător în care trăiesc grupuri umane este constituit din rocă, relief, aer, apă, plante, animale şi soluri.