Legile generale ale silogismului

Determinarea celor 24 de moduri silogistice valide se poate realiza prin verificarea respectării legilor silogismului.

Gruparea legilor silogismului

Legile silogismului pot fi grupate în legi:
generale – exprimă cerinţele pe care trebuie să le respecte orice silogism pentru a putea fi considerat valid
speciale – exprimă condiţiile speciale pe care fiecare figură silogistică trebuie să le îndeplinească pentru a asigura respectarea tuturor legilor generale ale silogismului.

Legile generale ale silogismului se referă la termeni, la calitatea şi la cantitatea propoziţiilor categorice.

Legile referitoare la termeni

Într-un silogism valid există trei şi numai trei termeni numiţi major, minor şi mediu (care apare fiecare de două ori).

În cel puţin una dintre premise, termenul mediu trebuie să fie distribuit, în caz contrar silogismul este nevalid.

Oricare din termenii extremi poate apărea distribuit în concluzie numai dacă el a apărut distribuit în premisa din care provine, în caz contrar silogismul este nevalid (extindere nepermisă a termenului cu rol de subiect logic sau/şi de predicat logic).

Legile-generale-ale-silogismului

Legile referitoarea la calitatea propoziţiilor categorice

Din două premise afirmative rezultă o concluzie afirmativă, în caz contrar silogismul este nevalid.

Într-un silogism valid trebuie să existe cel puţin o premisă afirmativă, în caz contrar silogismul este nevalid.

Dintr-o premisă afirmativă şi alta negativă rezulta o concluzie negativă, în caz contrar silogismul este nevalid.

Legile referitoare la cantitatea propoziţiilor categorice

Cel puţin o premisă trebuie să fie propoziţie universală, astfel spus, dacă ambele premise ar fi propoziţii particulare silogismul ar fi nevalid.

Dintr-o premisă universală şi alta particulară rezultă o concluzie particulară, în caz contrar silogismul este nevalid.

Legile generale ale silogismului publicat: 2017-04-14T20:28:22+00:00, actualizat: 2017-04-14T20:28:22+00:00 by Colegiu.info