Determinarea celor 24 de moduri silogistice valide se poate realiza prin verificarea respectării legilor silogismului.
I. Gruparea legilor silogismului
Legile silogismului pot fi grupate în:
a) Legi generale
– exprimă cerinţele pe care trebuie să le respecte orice silogism,
– – pentru a putea fi considerat valid.
b) Legi speciale
– exprimă condiţiile speciale pe care fiecare figură silogistică trebuie să le îndeplinească,
– – pentru a asigura respectarea tuturor legilor generale ale silogismului.
II. La ce se referă legile generale ale silogismului
Legile generale ale silogismului se referă la:
1) termeni;
2) calitatea propoziţiilor categorice;
3) cantitatea propoziţiilor categorice.
III. Legile referitoare la termeni
1. Într-un silogism valid există trei şi numai trei termeni numiţi major, minor şi mediu (care apare fiecare de două ori).
2. În cel puţin una dintre premise, termenul mediu trebuie să fie distribuit, în caz contrar silogismul este nevalid.
3. Oricare din termenii extremi poate apărea distribuit în concluzie numai dacă el a apărut distribuit în premisa din care provine, în caz contrar silogismul este nevalid (extindere nepermisă a termenului cu rol de subiect logic sau/şi de predicat logic).
IV. Legile referitoarea la calitatea propoziţiilor categorice
1. Din două premise afirmative rezultă o concluzie afirmativă, în caz contrar silogismul este nevalid.
2. Într-un silogism valid trebuie să existe cel puţin o premisă afirmativă, în caz contrar silogismul este nevalid.
3. Dintr-o premisă afirmativă şi alta negativă rezultă o concluzie negativă, în caz contrar silogismul este nevalid.
Legile generale ale silogismului
V. Legile referitoare la cantitatea propoziţiilor categorice
1. Cel puţin o premisă trebuie să fie propoziţie universală, astfel spus, dacă ambele premise ar fi propoziţii particulare silogismul ar fi nevalid.
2. Dintr-o premisă universală şi alta particulară rezultă o concluzie particulară, în caz contrar silogismul este nevalid.