Emisferele cerebrale
Sunt structuri nervoase, cunoscute şi sub numele de creierul mare. Reprezintă partea cea mai voluminoasă a encefalului.
Cele două emisfere (dreaptă şi stângă) sunt separate de fisura interemisferică şi sunt legate la partea bazală prin formaţiuni de substanţă albă:
– corpul calos;
– trigonul cerebral;
– comisurile albe, anterioară şi posterioară.
Emisferele cerebrale includ câte un ventricul lateral (I şi II).
Suprafaţa emisferelor este brăzdată de numeroase şanţuri, unele mai profunde, ce delimitează lobii (frontal, parietal, temporal şi occipital), iar altele, superficiale, care delimitează girusurile sau circumvoluţiile cerebrale.
Structura emisferelor cerebrale este reprezentată de substanţa albă şi substanţa cenuşie.
Substanţa albă
Substanţa albă este alcătuită din trei tipuri de fibre:
– de proiecţie, ascendente (senzitive) şi descendente (motorii), prin care cortexul este conectat cu celelalte structuri ale SNC;
– comisurale, care fac legătura între cele două emisfere, conectându-le la baza lor: comisura albă anterioară, corpul calos şi trigonul cerebral (fornixul);
– de asociaţie, care fac legătura între zone ale aceleiaşi emisfere.
Substanţa cenuşie
Substanţa cenuşie formează la interior ganglionii bazali (corpii striaţi), iar la exterior, scoarţa cerebrală.
Ganglionii bazali
Sunt mase de substanţă cenuşie, aşezate la baza emisferelor cerebrale, lateral şi deasupra talamusului, fiind reprezentaţi de nucleii caudat şi lentiform.
Nucleii bazali sunt aşezaţi pe traseul căilor extrapiramidale, fiind conectaţi între ei, dar şi cu nucleii mezencefalici, diencefalici şi cu cortexul cerebral.
Nucleii bazali intervin în reglarea motilităţii automate, a comenzilor voluntare corticale, a tonusului muscular, pe care-l inhibă.