Graţie creşterii demografice şi funcţionale, oraşele se extind teritorial şi îşi sporesc influenţa din jur, unele impunându-se în mod deosebit.
Ca urmare rezultă aglomerări/aglomeraţii urbane, care influenţează şi polarizează activitatea economico-socială dintr-o anumită regiune, în unele cazuri sfera lor de influenţă în teritoriu întâlnindu-se cu a altor centre similare.
Aglomeraţia urbană
Aglomeraţia urbană este o concentrare urbană formată de un oraş de talie mijlocie sau mare şi zona din jur care gravitează spre acesta, incluzând alte oraşe, mai mici, dar şi sate, care manifestă o mare dependenţă economică, comercială, culturală etc. de principalul centru urban.
Influenţa optimă a principalului oraş şi, respectiv, dependenţa celorlalte aşezări de aceasta decurg din puterea demografică şi mai ales economico-socială a celui dintâi, care, de regulă, se întinde până la 50-60 km depărtare.
Această influenţă şi, implicit, mărimea aglomeraţiei urbane depăşesc limitele administrative. De exemplu, influenţa şi, respectiv, aglomeraţia urbană a Bucureştiului se manifestă în aşezări din toate judeţele vecine.
Microregiunea urbană
Microregiunea urbană este un ansamblu de oraşe de mărimi diferite, de regulă mijlocii şi mici, precum şi aşezări rurale – toate cu administraţie proprie -, legate între ele din punct de vedere morfologic, structural şi relaţional; profilul economic poate fi specializat sau complex.
Asemenea concentrări urbane se conturează de obicei în depresiuni (de exemplu, Petroşani), pe văi (Valea Prahovei), de-a lungul unor căi de comunicaţie, naturale sau făcute de om (de exemplu, microregiunea urbană Galaţi-Brăila are la bază ambele tipuri de căi de comunicaţie) etc.
Ca profil, ele pot fi industriale (Hunedoara), turistice (Valea Isère, Chamonix-Mont Blanc în Munţii Alpi), complexe (Valea Prahovei) etc.
Conurbaţia
Conurbaţia este o concentrare urbană care cuprinde două sau mai multe oraşe, apropiate spaţial, care îşi păstrează personalitatea, rămânând distincte, chiar dacă sunt înglobate într-un singur ansamblu.
Iniţial s-au dezvoltat independent unul de celălalt (sau celelalte), iar diferenţele privind supremaţia au apărut ulterior (mai marea importanţă economică, socială, culturală, administrativă etc.).
Cazul cel mai simplu de conurbaţii este cel al oraşelor gemene, ca de exemplu Saint Paul şi Minneapolis în S.U.A., pe malurile fluviului Mississippi, Ludwigshafen şi Mannheim, în Germania, pe valea Rinului, Messina şi Reggio di Calabria, în Italia, pe deoparte şi de alta a strâmtorii Messina.
Există însă şi conurbaţii cu nuclee multiple, ca de exemplu Lille-Roubaix-Tourcoing, în nord-estul Franţei, Oxelösund-Norköping-Linköping-Vadstena, în centrul Suediei ş.a.
Multe dintre conurbaţiile constituite în decursul timpului sunt astăzi părţi componente ale megalopolisurilor.
Alte forme de concentrare urbană
Există şi alte tipuri de concentrare urbană, de şi mai mari dimensiuni, cum sunt metropolele şi megalopolisurile.