Actul reflex vegetativ
La baza activităţii SNV stă tot actul reflex, cu arcul reflex ca substrat anatomic.
Receptorii
Receptorii sunt reprezentaţi de visceroceptori.
Calea aferentă
Calea aferentă simpatică este reprezentată de fibre viscerosenzitive, cu originea în ganglionii spinali C8-L3, iar cea parasimpatică este reprezentată de fibre viscerosenzitive, cu originea în ganglionii spinali S2-S4 şi în ganglionii aflaţi pe traseul nervilor cranieni VII, IX şi X.
Centrii
Centrii sunt situaţi la diferite niveluri ale SNC:
– centrii simpatici se găsesc în jumătatea anterioară a coarnelor laterale medulare C8-L3 şi în comisura cenuşie;
– centrii parasimpatici sunt situaţi la nivel medular (în comisura cenuşie a măduvei sacrate S2-S4) şi la nivel cranian (nucleii vegetativi din vecinătatea nucleilor de origine a nervilor cranieni III, VII, IX şi X).
Ambele tipuri de centri sunt coordonate de hipotalamus, aflat în strânsă legătură cu paleocortexul şi cu aria de asociaţie prefrontală.
Calea eferentă
Calea eferentă este reprezentată de doi neuroni: primul neuron, care este situat într-un centru nervos şi care se numeşte preganglionar, face sinapsă cu al doilea neuron, care este situat într-un ganglion vegetativ şi care se numeşte postganglionar.
Eferenţa simpatică
Neuronul preganglionar este scurt, mielinic, situat în măduva toraco-lombară, pe care o părăseşte prin rădăcina anterioară a nervului spinal. El se desparte de trunchi prin ramura comunicantă albă şi face sinapsă colinergică (mediată de acetilcolină) cu neuronul postganglionar într-un ganglion paravertebral (laterovertebral).
Există două lanţuri ganglionare paravertebrale, fiecare alcătuit din 22 de ganglioni interconectaţi între ei, dar şi cu nervii spinali, cu care comunică prin ramurile comunicante. La nivelul lanţurilor cervicale şi sacrate (zone medulare lipsite de coarne laterale) conexiunea dintre ganglionii laterovertebrali şi nervii spinali se face doar prin ramurile comunicante albe.
Coordonarea ganglionilor din zonele cervicală şi sacrată se face prin fibre motorii care vin din măduva toraco-lombară, de-a lungul lanţurilor paravertebrale, prin ramurile interganglionare.
Neuronii preganglionari pot fi şi lungi, atunci când străbat ganglionii paravertebrali, fără să facă sinapsă, caz în care formează nervii splanhnici. Aceştia vor face sinapsă cu neuronul postganglionar (care este scurt) într-un ganglion previsceral sau intramural.
Neuronul postganglionar, de regulă, este lung, amielinic şi face sinapsă adrenergică (mediată de adrenalină sau noradrenalină) cu efectorul.
Unele fibre postganglionare formează ramura comunicantă cenuşie, prin care fibrele se reîntorc la trunchiul nervului spinal şi se distribuie la muşchii firelor de păr, glandele sudoripare, glandele sebacee, musculatura netedă a vaselor de sânge din tegument şi din muşchii somatici (caz în care sinapsa este colinergică).
Eferenţa parasimpatică
Neuronul preganglionar este lung, mielinic, situat în măduva sacrată şi în nucleii vegetativi bulbo-mezencefalici. El face sinapsă (colienergică) cu neuronul postganglionar aflat în ganglionul previsceral sau intramural.
Neuronul postganglionar este scurt, amielinic şi face sinapsă (colinergică) cu efectorul.
Majoritatea fibrelor postganglionare simpatice şi preganglionare parasimpatice formează plexuri care, după localizare, se clasifică în:
– prevertebrale (celiac, mezenterice etc.);
– previscerale (cardiac, aortic, esofagian etc.);
– intramurale (plexurile din pereţii vaselor de sânge etc.).